Ramona Mănescu este parlamentar european de două mandate, din partea PNL. S-a implicat în multe proiecte și acțiuni externe. Departamentul de Stat al SUA i-a făcut o invitație de maximă încredere: o vizită în cea mai de temut închisoare, Guantanamo.
Dan Andronic: Sunteți primul român care a ajuns la Guantanamo. Care a fost prima impresie?
Ramona Mănescu: Un răspuns foarte scurt la întrebare : locul arată mult mai bine decât aș fi putut să-mi imaginez.
În jurul acestui nume s-au născut adevărate mituri, așa că atunci când am primit invitația din partea Departamentului de Stat, de a face o vizită în centrul de detenție de la Guantanamo, am fost interesată să particip. La fel ca și ceilalți colegi ai mei, am plecat din Bruxelles cu o imagine bazată strict pe informațiile pe care le găsim în presă și pe internet. După cum știți, există de ceva timp o preocupare a Departamentului de Apărare American de a schimba imaginea apocaliptică pe care Guantanamo o are în ochii publicului. Astfel că în acest moment, baza poate fi vizitată de către presă, decidenți politici și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale. Sigur că aceste vizite sunt atent pregătite și nu au o frecvență mare. Reprezintă însă un bun prilej pentru a adresa întrebări celor direct implicați. Dan
Andronic: Este, de fapt, o bază militară…
Dan Andronic: Dumneavoastră cum vi s-a părut?
Ramona Mănescu: În primul rând trebuie să vă spun că deținuții sunt ținuți în trei locații, în funcție de gradul de periculozitate, dar și în funcție de comportamentul lor. Cei mai periculoși sunt în Camp VII air, ceilalți în Camp V și Camp VI. În Camp V stau cei care pun în general probleme de comportament și necesită un regim mai strict, iar în Camp VI cei cu un comportament bun. Și unii și ceilalți stau în celule individuale. La o primă vedere condițiile sunt în acord cu criteriile de deținere, așa cum sunt ele stipulate în convențiile internaționale, iar în ultimii ani s-au îmbunătățit în mod evident.
Dan Andronic: Ați intrat în contact cu deținuții suspectați de terorism?
Ramona Mănescu: Nu am văzut niciun deținut, în plus ni s-a spus că aceștia au fost duși, pe toată perioada vizitei noastre, într-un corp al centrului, de unde să nu ne poată vedea.
Dan Andronic: De ce v-ați dus acolo? Care sunt viziunile din punct de vedere legal, diferențele și punctele de înțelegere a unei probleme reale și cu potențial exploziv dintre SUA și UE?
Ramona Mănescu: Dele gația a avut ca misiune cunoașterea la fața locului a situației și discutarea aspectelor legate de o posibilă închidere a centrului de detenție. Discuțiile s-au purtat atât din punct de vedere legal, dar și din perspectiva susținerii de către UE a efortului SUA printr- o mai strânsă cooperare în acest sens. Este evident pentru ambele părți și pentru comunitatea internațională în general, că avem nevoie de o regândire, chiar modificări ale legislației internaționale cu referire la terorism, mai ales în contextul actual. UE și SUA pot să-și unească forțele în efortul de a combate terorismul și de a asigura un climat de securitate la nivel global.
Dan Andronic: Care este poziția Uniunii Europene față de Guantanamo și celebrele „black holes”?
Ramona Mănescu: Este evident că „experimentul” Guantanamo nu este un exemplu de succes în politicile de securitate. UE poate avea un rol major în a crea cadrul pentru ca pe viitor astfel de situații să nu se mai repete. Atâta timp cât lăsăm situația într-un „no man’s land”, noi și noi monștri vor putea apărea. UE poate veni cu propuneri de legislație și metode de abordare chiar și în cazul conflictelor neconvenționale, ce nu se mai încadrează în niciun fel în tiparele clasice. Odată stabilit un cadru legal există și mijloacele de intervenție și control al unor zone care azi sunt „gri”.
Dan Andronic: România mai este considerată una din destinațiile favorite ale CIA și NSA pentru deținerea suspecților de terorism? S-au găsit dovezi în acest sens?
Ramona Mănescu: Eu nu cred în teoria mult vehiculată în media cu privire la presupuse închisori secrete ale CIA și NSA în România. Anchetele desfășurate până acum nu au reușit, din păcate, să fie suficient de convingătoare. Există încă acuzații și suspiciuni. Dar, mergând pe fir, de fiecare dată se ajunge la afirmații fără suport și presupuneri, unde România apare menționată ca „posibilă” prezență într-o listă de țări europene acuzate că ar fi găzduit centre secrete de detenție. Cred că raportul Comisiei de anchetă a Senatului American asupra programului de detenție și interogatorii derulat de CIA, dat publicității pe 9 decembrie 2014, aduce mai multă lumină asupra acestui subiect. România nu apare menționată nici măcar o dată în raport, ca stație intermediară sau gazdă a unor centre secrete de detenție.
„Nu cred că menținerea centrului de detenție va rezolva problema terorismului”
Dan Andronic: Închisoarea arată ca în filme?
Ramona Mănescu: Arată ca o închisoare obișnuită, doar locația este total neobișnuită, pare o insulă în Cuba, într-un peisaj absolut superb, care te duce mai mult cu gândul la vacanță.
Dan Andronic: Președintele Obama a promis că va închide această închisoare. Nu s-a întâmplat. După această vizită credeți că trebuie păstrată?
Ramona Mănescu: Eforturile administrației americane de a micșora numărul deți nuților au început încă din timpul președintelui Bush, iar actualul președinte și-a asumat acest obiectiv foarte ambițios dar greu de realizat, pentru că așa cum spuneam mai devreme situația este una complexă. Am putea spune pe de o parte că opinia publică din Statele Unite are încă vie în minte tragedia din 9 Septembrie 2001 și imaginea terorismului care amenință siguranța cetățenilor simpli, dar mai mult decât atât, aceste eforturi de a închide centrul de detenție coincid cu o creștere a terorismului la nivel global. Cred că pentru opinia publică în general, nu doar pentru cea din SUA, prioritară este combaterea jihadismului care nu mai prezintă doar accente locale sau naționale ci mai degrabă regionale și chiar internaționale. Pentru aceste motive și pentru multe altele, este foarte dificil pentru administrația americană să dea macar un calendar orientativ cu privire la o posibilă dată de închidere a centrului de detenție. În plus, așa cum spuneam, în Camp VII se află acei deținuți considerați extrem de periculoși pentru securitate și cel puțin aceștia nu vor putea fi eliberați. Cu toate acestea nu cred că menținerea centrului de detenție va rezolva problema terorismului. Cred că în această privință Uniunea Europeană poate ajuta, lucrând alături de partenerii americani în extinderea cadrului juridic pentru ca și cazuri precum Guantanamo să poate fi clar încadrate într-un ansamblu de legi și proceduri clare, transparente, verificabile.