Marina Dohi e unul dintre ziariştii prezenţi şi astăzi în presă. Colegii de la mai toate publicaţiile o ştiu ca "Mama de la Învăţământ", fiindcă de aproape 20 de ani ştie tot ce se întâmplă în acest domeniu, "a schimbat" toţi miniştrii şi a şcolit mulţi boboci-ziarişti.
Am lucrat într-o debara!
Marina Dohi
Când am ajuns la "Bulina roşie", în august 1992, fugeam de nişte doamne foarte certăreţe de la "Meridian, un altfel de cotidian", printre primele ziare paginate pe calculator. Comparativ, "Bulina" mi se părea foarte urâtă: tipărită pe plumb, litere mari, texte încărcate de supratitluri, subtitluri, bumbi, câte trei-patru semnături la articol. În foarte scurt timp, am înţeles rostul acestor reguli: trebuia să înţeleagă toată lumea, de la ministru, până la coafeză. Cel mai tare era supratitlul: "Încă o dată Evenimentul zilei a avut dreptate!"
Mişu Bărbulescu, un ziarist talentat cu care mai lucrasem, m-a trimis pe teren din prima zi. Întâlnirea cu el, şeful Secţiei Social, a fost la bufet, locul său preferat. "Secţia" era, de fapt, o cămăruţă de doi pe patru, fără geamuri, cu două birouri, patru scaune, o maşină de scris care se strica mereu şi un telefon bandajat în întregime din pricina căzăturilor de care avusese parte. Ca să ajungi acolo, trebuia să străbaţi un lung hol, să deschizi ultima uşă pe dreapta, să saluţi zeci de colegi înghesuiţi într-un fel de hală, să îl rogi pe Cristi Stancu, Monica Rădoi, Laurenţiu Solomon, Daniel Ionescu "Bilă" sau pe Andi Lupu să mute scaunul ca să poţi intra în "secţie". Când făceai drumul înapoi, cu tine pleca şi un nor gros de fum care se adunase în cămăruţa-debara.
Aşadar, zece jurnalişti aveau la dispoziţie doar un telefon, care a căzut de foarte multe ori şi era bandajat ca un rănit de război. Majoritatea sprijinea pereţii până pleca cineva pe teren pentru că nu erau scaune pentru toţi. Exista doar o maşină de scris, pe care "ne băteam". Alternativa era să te duci la colegele dactilografe şi să le dai texte scrise de mână, "la bătut". Se dactilografiau în două exemplare, cu indigo. Pentru jurnaliştii de astăzi e mai greu de înţeles, dar mie îmi lipsesc doamnele dactilografe. Dacă duceam un manuscris şi ele nu mă întrebau ceva legat de text, mă duceam şi rescriam ştirea pentru că îmi dădeam seama că nu am reuşit să trezesc nici o reacţie. Dacă doamna dactilografă îmi spunea că este impresionată sau indignată, eram sigură că am scris un text bun. Tabla de şcoală de pe hol
Pe holul lung de la intrare, era o tablă de şcoală, unde se afişau amenzile şi primele pe care le semna Ion Cristoiu. În aceeaşi zi, un coleg putea primi două-trei prime, dar până seara era foarte posibil să primească o amendă mai mare decât primele. Mă uitam cu jind la acea tablă, dar numele meu nu a fost niciodată afişat. Cum spuneam, dintotdeauna şi peste tot în lume, problemele sociale nu sunt "spectaculoase".
Lecţia nr. 1: "Lacul Morii îşi arată fundul"
Colegii mei de la "Social" au rezistat câteva săptămâni sau câteva luni. Doar eu am lucrat aici cinci ani. Ne rupeam picioarele alergând după subiecte, în fiecare zi. Îmi aduc aminte că schimbasem câteva autobuze, tramvaie şi metroul ca să ajung din Titan la Lacul Morii, care urma să fie secat pentru prima oară. Speram ca, după golire, să se vadă nişte schelete, maşini, frigidere şi, de ce nu, câteva mitraliere aruncate de terorişti la "Revoluţie". Sperasem prea mult, mi-a ieşit un text modest şi am dat un titlu banal. "Se aruncă! Ce titlu e ăsta?", mi-a spus Mişu Bărbulescu. Mi-a fost ciudă de drumurile făcute şi am schimbat titlul: "Lacul Morii îşi arată fundul!". Ion Cristoiu a pus articolul pe prima pagină, chiar lângă "bulină". Asta a fost prima lecţie despre cum să aleg titlurile.
- Primul ziar popular a fost creat de Ion Cristoiu
- Documentele aveau prioritate în "Bulina roşie"
- Faptul divers era zilnic prezent în paginile EVZ
- Ziarul lui Cristoiu, pus la index de Vadim şi Păunescu
- Ion Iliescu a interzis Evenimentul zilei la Palatul Cotroceni
- În anii '90, EVZ a dat bătăi de cap SRI-ului
- Primele scandaluri din sport
- Dezvăluiri despre turnătorii lui Coposu
- Concertul lui Michael Jackson, tratat ca un eveniment planetar
- Mozaic de ştiri trăsnite
- Evz a avut şi o ediţie de prânz
- Politică şi politicieni de acum 20 de ani
- "Bulina roşie", un ziar iubit fiindcă ajuta oamenii
- Actorii, scriitorii şi artiştii erau vedete în "Bulina roşie"
- Cititorii EVZ erau feriţi de pericole catastrofale ce planau asupra ţării
- Stripteuzele din Evenimentul zilei, "bunicele" fetelor de la pagina X!
- Un fost jurnalist îşi aminteşte cum a scris primul articol
- "Domnule, nu-i chiar aşa!"
- Fenomenul EVZ a fost... fenomenal!
- Jurnalista care ţine sub lupă Justiţia
- Evenimentul zilei a fost o şcoală de presă
- EVZ după 20 de ani. Ion Cristoiu a tăiat un tort imens în clubul Fratelli