Emmanuel Macron a lansat la Lisabona un nou proiect de Europă cu mai multe viteze. Nu e pentru prima dată când apar asemenea proiecte, e adevărat, dar vorbim deja despre planuri mult mai cizelate care s-ar putea regăsi – cu 3 sau 4 viteze – în proiectul pentru viitorul Europei și Declarația Solemnă de la sfârșitul summit-ului NATO de la Sibiu, 9 mai 2019, în timpul președinției României la Consiliul UE. Un motiv în plus pentru a nu marca expulzarea României din cercul deciziilor fundamentale, de prim plan, ale UE.
Propunerea lui Macron cu trei viteze arată cam așa: Primul cerc ar fi „inima reactorului” cu o „piaţă de muncă mai integrată, cu convergenţă socială“, adică „centrul unei Europe mult mai integrate şi care merge până la capătul logicii Zonei Euro“. Al doilea cerc ar fi o „piaţă unică foarte puternică“, undeva între UE de acum şi zona Euro care „va garanta o adevărată liberate de circulaţie”. Al treilea cerc situat undeva între UE şi actualul Consiliu al Europei, „o uniune de valori, de principii democratice şi de libertăţi economice”, mai puţin integrat dar foarte exigent în privinţa valorilor. Printre ţările membre în acest al treilea cerc s-ar putea număra Rusia şi Turcia, fie în calitate de Stat Membru, fie pe baza unor „acorduri strânse de asociere”.
Lăsând la o parte termenii stricți ai proiectului francez, observăm că el se apropie de o situație existentă, dar care urmează a fi concretizată, în ciuda hotărârii de la Roma din 9 mai 2017, când a fost lansată reflecție europeană, când dintre scenariile lui Jean Claude Juncker a fost aleasă varianta „cu toții, mai profund integrați”, fiind respinsă Europa cu mai multe viteze. Totuși realitatea arată existența unei zone euro și a unui spațiu Schengen – în care unora li se refuză de plano accesul, vezi România și Bulgaria – apoi există zona Euro, în fine, există piața unică și varianta extinsă, cu valori comune, Europa democrațiilor liberale. Mai putem discuta – în varianta cercurilor concentrice multiple – și despre statele UE sau chiar membre ale Euro care nu mai respectă valorile comune(se vorbește tot mai mult de vreo 5-7 ani), deci se autoexclud și din ultimul cerc al lui Macron. Cum va arăta în final formula?
Este bine cunoscut faptul că orice stat membru al pieței unice europene care nu e membru al Euro este influențat de deciziile din interiorul acestui spațiu. E motivul pentru care România a pledat întotdeauna pentru ca toate statele UE să fie prezente la deciziile zonei Euro, o abordare pe care Emmanuel Macron și Franța o respinge de facto, încercând crearea unui Parlament al zonei euro sau a unui ministru al Finanțelor pentru această zonă, ca variantă de integrare mai puternică. Mai mult, varianta franceză – și varianta cercului inițiaților, a celor din interior – vorbește despre un cerc zero al deciziilor în care să fie Franța și Germania sau eventual cu alte state ce dau miezul și majoritatea economiei europene, sau măcar cele șase state fondatoare care să aibă privilegiul deciziei ce va fi exportată celorlalți membri ai UE.
Deci principala bătălie nu mai e a cercurilor concentrice, ci unde sunt ele plasate și ce reprezintă, cât acces la decizie permit și câtă influență. Ei bine, varianta primului cerc cu UE actuală, eventual fără statele care se auto-exclud/auto-suspendă renunțând la reguli și angajamente, este cea mai favorabilă formă de cerc de decizie la care poate aspira România. Aici al doilea cerc ar fi piața comună plus statele asociate. Nici vorba despre Rusia sau state fără respectarea valorilor comune. În fine, un al treilea cerc ar putea fi proiectul pieței de 500-600 milioane care, pe un acord de liber schimb avantajoasă cu SUA, ar realiza actorul de un miliard, cea mai puternică piață a lumii, capabilă să concureze cu China și India care vine din urmă. Aici ar fi optimul pentru România. Cum va arăta în final varianta Europei Deciziei? Cea mai importantă componentă a Europei unite la care am aderat? O vom vedea la 9 mai anul viitor chiar la noi acasă. Dar dacă așteptăm contemplativ, eventual mai alterăm și noi dosarul cu care urmează să ne prezentăm pentru a avea argumente în această perspectivă, avem toate șansele să ieșim pe cercurile externe ale proiectului european, auto-izolându-ne de deciziile fundamentale, relevante, ale blocului european.
Nu știu dacă vom putea evita ca în Europa să existe un Cerc zero al fondatorilor sau statelor cele mai puternice economic sau măcar unui cerc informal, format din Franța și Germania, care va da trendul european, după Brexit(dacă acesta chiar va interveni). Dar integrarea în zona Euro ar trebui asumată cu program cu planificare strictă, pentru că ține de noi, ca și menținerea eforturilor de integrare în spațiul Schengen și a obiectivului politic – chiar dacă și guvernele viitoare vor trebui să asume faptul că au ratat acest obiectiv. A nu-l înscrie în programele României este o impunitate. În plus, cred că cel mai important obiectiv este menținerea și respectarea regulilor și principiilor UE și angajamentele României în litera și spiritul lor, așa cum sunt înscrise în Tratatul de Aderare al României și Bulgariei la UE, inclusiv a anexei 10, Mecanismul de Cooperare și Verificare. Asta pentru că o renegociere acum, afirmată sau rampantă, de facto, e o copilărie care nu ne ajută, ci ne împinge în exteriorul Europei Deciziilor fundamentale și de prim plan.