Loviturile aeriene ale Indiei asupra unor obiective de pe teritoriul Pakistanului și situația critică în care se află relațiile dintre cele două puteri nucleare n-au emoționat prea tare mass-media internațională.
Până la urmă, încă de la separarea din 1947, greu putem vorbi de o pace adevărată între cele două națiuni. Au fost nu mai puțin de patru războaie (1947, 1965, 1971 și 1999) purtate pentru cele două regiuni, Jammu și Kashmir care, deși au majoritate musulmană, aparțin Indiei.
Și să nu credeți că a fost vorba doar de ciocniri de graniță. În 1965, în timpul unei confruntări armate care a durat numai 17 zile, a avut loc cea mai mare bătălie de tancuri de după al Doilea Război mondial. În 1971, Pakistanul a pierdut în cursul luptelor jumătate din flota maritimă, un sfert din cea aeriană și o treime din armata sa.
Până acum, însă, din fericire, cele două țări nu au făcut uz de arsenalul lor nuclear. Pericolul este însă real, iar recenta deteriorare a relațiilor dintre cele două țări nu e nicidecum liniștitoare. Chiar dacă nu se va ajunge la un conflict nuclear, valul de refugiați provocat de un conflict de anvergură ar putea antrena un pericol mortal pentru civilizația europeanp. Nu e nicio glumă și nicio exagerare.
Faimosul ziarist britanic James Delingpole spune că valul refugiaților din India și Pakistan ar face ca mult-discutata „criză a imigranților din 2015 să pară o reuniune la un ceai”. În sprijinul pofeției sale, jurnalistul britanic aduce cifre reci. „Pentru a aprecia cât de mare e pericolul, trebuie doar să extrapolăm ceea ce s-a întâmplat după războaiele din Irak și Siria.
Războaiele din Irak au deplasat cel puțin trei milioane de persoane și au lăsat 8,7 milioane dependente de ajutor umanitar. Războiul din Siria a făcut cinci milioane de refugiați să părăsească țara și a produs deplasarea altor șase milioane de persoane în interiorul granițelor. Siria avea înainte de război o populație de 22 de milioane. Deci, aproape un sfert din populația a fugit din țară. Ce înseamnă acest raport de ¼ aplicat unora dintre cele mai populate țări din lume?
“Un sfert din populația Indiei și a Pakistanului înseamnă aproximativ 375 milioane de oameni. Evident - sau cel puțin sperăm - numărul refugiaților ar fi o fracțiune. Dar, chiar dacă ar fi vorba de numai o zecime din acest sfert, ar fi vorba 37,5 milioane de persoane strămutate”.
Delingpole e sigur că nicio țară nu ar putea concura Marea Britanie în puterea de seducție pe care ar exercita-o față de acești refugiați. Motivele sunt nenumărate- și indienii și pakistanezii vorbesc limba engleză, au o mulțime de conaționali stabiliți în Regatul Unit, sunt nenumărate cartiere în care se vor simți exact ca la Bombay sau Lahore și cunosc structurile administrative și codurile legale britanice.
Poate unora dintre dumneavoastră invadarea Marii Britanii de către refugiații din colonii vi se pare un act de justiție divină pentru perioada colonială. Mie unuia îmi amintește de un banc cu Ceaușescu.
La pescuit, geniul din Scornicești prinde peștișorul de aur. Ca să-l înduplece să-i dea drumul, peștișorul îi promite că îi va îndeplini trei dorințe. Ceaușescu cere de trei ori același lucru- să vină chinezii, să plece chinezii. Nedumerit, peștișorul îi împlinește dorințele, dar îl roagă să-i explice ciudata dorință. Simplu, spune Ceaușescu, când vin și pleacă de la noi, chinezii trec pe la ruși... Așa că nu vă pregătiți să râdeți de răul Perfidului Albion...