Muzeul Comunismului o fi necesar, mai ales că nostalgicii epocii Ceaușescu n-au unde să-și plângă trecutul în afara cimitirului Ghencea. De ce a ales să vorbească președintele României despre această necesitate chiar astăzi, de ziua nașterii lui Nicolae Ceaușescu, e o chestiune care-mi scapă. O fi avut vreo simbolistică, dar se pare că nu întotdeauna cuvintele puține sunt cheia succesului. Nu a făcut niciun fel de trimitere la ororile comunismului, la suferințele provocate de acest regim atâtor milioane de români și nici măcar o referire la torționarii regimului comunist. În contextul acesta, apelul pe care Klaus Iohannis l-a făcut la reconcilierea cu istoria recentă mi se pare grav.
”Mi se pare foarte important să nu trecem prea repede peste istoria noastră recentă. Am spus şi, din păcate, după ce am aflat azi, pot să reafirm, nu am reuşit să cunoaştem suficient de bine istoria noastră recentă şi vorbesc aici, desigur, de anii comunismului. Este nevoie de o studiere mult mai atentă şi în final, de reconcilierea noastră cu istoria noatră recentă. Acest lucru nu s-a întâmplat până acum şi fără această etapă, este greu de crezut că putem trece pur şi simplu mai departe”.
Din acest fragment eu nu înțeleg că torționarii precum Alexandru Vișinescu ar fi demni de pus la stâlpul infamiei pentru ceea ce au făcut deținuților politici Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Jenică Arnăutu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu. Din apelul președintelui Iohannis înțeleg că Alexandru Vișinescu ar trebui iertat, ar trebui să ne împăcăm cu faptele lui ca să putem trece mai departe. Unde, mai departe, domnule președinte? Mă întreb dacă Iohannis ar putea să le spună celor doi deținuți politici care mai trăiesc astăzi, Valentin Cristea şi Constantin Copoiu: trebuie să ne reconciliem cu istoria recentă ”ca să trecem pur și simplu mai departe”.
Poate că președintele Iohannis nu a dorit să transmită acest mesaj. Mi-e greu să cred acest lucru, având în vedere că îl are consilier pe Andrei Muraru, cel care a depus eforturi uriașe pentru scoaterea la lumină și trimiterea în judecată a câtorva torționari aflați încă într-o dulce existență cu pensii uriașe plătite de statul român democrat pentru uciderea unor simboluri ale democrației interbelice. Refuz să cred că președintele României a făcut apel la reconciliere cu aceste brute. Dacă a vrut să spună altceva, dar nu și-a găsit cuvintele potrivite, trebuie să precizeze. Ar fi scuzabil. Dacă însă a vrut să transmită exact ce a ieșit, anume să ne îndemne la împăcare cu torționarii și turnătorii regimului comunist, eu îi transmit un refuz categoric. Sunt un singur om, nu reprezint pe nimeni în afara propriei mele persoane. Dar și eu contez, ca oricare cetățean român. Nu vreau să mă împac și nici să iert nimic din tot ce a însemnat sufocarea libertății țării mele. Până ca torționarii și turnătorii să plătească în fața lui Dumnezeu, vreau ca vinovații să plătească în fața Justiției. Au fost și-așa prea mult timp tolerați.