Fiecare popor se laudă cu balade și eresuri despre vitejii neamului lor care s-au luptat, au rezistat sau cine știe ce acte de curaj ori generozitate au mai săvârșit în viața lor trecătoare prin acea țară.
Noi, românii, suntem reprezentativi prin balada populară Miorița, simbol al trădării din partea prietenilor și al resemnării celui astfel trădat.
Așa se întâmplă și azi în România, ca de fiecare dată: cei doi ciobani, Iohannis și Tăriceanu, supărați că Dragnea are oi (electorat) mai multe s-au hotărât să îl ”omoare”… și nu doar ei, ci un întreg Sistem care lucrează pentru asta.
Iohannis și Tăriceanu sunt interesați total să pună mâna pe funcția prezidențială, cea care, pe lângă faptul că asigură imunitate totală, asigură controlul asupra întregului stat, prin controlul asupra procurorilor și serviciilor secrete. Și, desigur, prin eliminarea lui Dragnea, ei ar fi cei care ar intra în turul doi al scrutinului, fiind astfel evident ce îi mână în luptă: dacă Dragnea intră la pușcărie, drumul lor e liber.
Dacă până la un punct pe cei doi îi putem înțelege, deși Tăriceanu putea să nu își dea arama pe față și să nu își etaleze demagogia în toată splendoarea sa, Dragnea nu poate fi înțeles decât dacă citești balada noastră reprezentativă: eterna și atât de actuala Mioriță.
Iar Dragnea, în rolul Ciobanului Moldovan, se văicărește peste tot cum urmează să meargă el la pușcărie, băgat de oamenii răi, și nu ia nicio măsură, părând speriat de primele semne de traversare haotică a străzii de cinci mămici inconștiente și la primul bau pe care îl fac trei speriați care își spun jurnaliști. A schimbat trei guverne și niciunul din guvernele lui nu a modificat nici măcar o virgulă din nicio lege dintre cele care au produs atâtea abuzuri; abuzuri zbierate altfel din toți rărunchii de toți pesediștii la fiecare colț de stradă. Asta în timp ce un guvern „tehnocrat”, care a guvernat mult mai puțin, a modificat de mai multe ori, prin OUG, miliarde de articole din Coduri, după dictarea procurorilor haștagieni, fără ca măcar un cuvințel să fi fost ivit din gușulița vreunui ”bulevardier”.
Și a mai și numit un ministru al justiției care nu a făcut nici măcar vreo propoziție care să devină act normativ în scopul remedierii situațiilor halucinante din justiție, fiind doar forțat de televiziuni și de opinia publică să semneze propunerea aia de revocare, de al cărei efect a rămas și el șocat, căci nu l-a anticipat vreodată. Și acea propunere a fost făcută doar atunci când familia Cosma a reușit să probeze ceea ce descriau obsesiv toți cei ce trăiseră acele lucruri, care însă nu erau luate în seamă de nimeni, repetându-se la nesfârșit marota „niște penali”.
Și uite așa, trădat pentru voturile sale mai „ortomane”, Dragnea confirmă că suntem un popor de „resemnați” și de „paraditori”. Căci cu ce se diferențiază planurile ciobanilor ungurean și vrâncean, înțeleși să mi-l omoare pe cel cu oi mai multe, de „paradeala” celor din Sistem care inventează povești despre corupție pentru a pune mâna pe putere ori pentru eliminarea celor care îi deranjează? Cu nimic. Și cu ce se diferențiază de ciobanul care se confesa Mioriței, ciobanul Dragnea, care își aranjează probabil unde să fugă pentru a scăpa de paraditorii-încătușători, în loc să lupte bărbătește, inclusiv prin demiterea lui Tudorel, dacă este cazul?
Poate ciobanul mioritic nu avea mustață, căci autorul popular nu o menționează. În rest, aceeași văicăreală maximă!