Liberala Olandă este întodeauna de pază când e vorba să-și critice colegii din UE. E drept, establishmentul din Țara Lalelelor evită să ia atitudine împotriva vecinilor puternici. Critica se concentrează, de obicei, asupra țărilor din Est.
A pățit-o și România când a fost vorba de aderarea la spațiul Schengen. Mai mult, deși reprezintă o țară mică, politicienii olandezi sunt mai tot timpul prezenți la reuniuni secrete unde se pune Uniunea la cale. Să nu uităm că Bilderberg a luat naștere în Olanda, iar la ultima reuniune a grupului au luat parte atât regele Willem-Alexander, cât și premierul Mark Rutte. Acest Rutte, de altfel, a jucat un rol esențial în negocierile secrete pentru stabilirea noii conduceri a UE, acționând, alături de Macron, pentru a-l impune pe olandezul Frans Timmermans la șefia Comisiei Europene. Din fericire, manevra a eșuat.
Întrebarea este dacă politicienii olandezi chiar au rezolvat toate problemele din micuța lor țară de au atâta timp să se ocupe de alții? Iar răspunsul e mai degrabă negativ. Știe toată lumea că legea olandeză permite folosirea drogurilor ușoare, numai că există o mare problemă‚ cu un alt tip de droguri. Olanda este în acest moment cel mai mare producător european de halucinogene sintetice, cum ar fi ecstasy și amfetamine. Iar astea nu sunt droguri ușoare.
Potrivit site-ului Politico.eu, care citează un raport publicat de agenția UE pentru droguri, în 2017, în UE au fost distruse 21 de laboratoare active de ecstasy, toate în Țările de Jos. Mai mult, cercetătorii de la Academia de Poliție din Olanda au estimat că, anul trecut, producția de droguri din Olanda a pus pe piața neagră 614 milioane de grame de amfetamină și 972 milioane pastile de ecstasy.
Valoarea estimată a acestor droguri se ridică la, țineți-vă bine, la 18,9 miliarde de euro. Drogurile sunt produse în cea mai mare parte pentru export. Astfel, aproximativ 80% din marfă ajunge în alte părți ale Europei, dar și în Asia de Sud și în Australia. „În Brabantul de Nord, o pastilă de ecstasy costă 2 euro, în Australia este 25 de euro - deci există o marjă de profit masivă”, a declarat Willem-Jan Uijtdehage, purtător de cuvânt al poliției din Brabant unde se află cele mai multe laboratoare. Acest trafic de droguri la scară industrială nu ar putea exista fără o rețea de crimă organizată extrem de puternică. Și asta nu e tot, traficanții par să aibă susținere de sus. Un raport din 2018 al unității olandeze de poliție a notat negru pe alb că Țările de Jos „îndeplinesc multe caracteristici ale unui narco-stat” - unul în care instituțiile publice sunt vulnerabile la penetrarea prin influență și bani de la mafia drogurilor. Ministrul Justiției, Ferdinand Grapperhaus, a prezentat, la 11 iulie, un pachet de măsuri noi pentru combaterea comerțului cu droguri, inclusiv o listă de urmărire a substanțelor chimice a căror posesie, transport, import și export ar fi supuse unei pedepse maxime de șase ani de închisoare. Deputatul de stânga Maarten Groothuizen consideră, însă, că propunerile ministrului Justiției nu vor avea nicio consecință practică. „În majoritatea cazurilor, nimeni nu este arestat, deci are o valoare simbolică”. Ce propune Groothuizen? Nici mai mult, nici mai puțin decât o politică de toleranță (gedoogbeleid) și în ceea ce privește drogurile sintetice.
Nu vă mirați, ideea legalizării drogurilor nu este nici pe departe singurul punct pe care politicienii olandezi îl au în comun cu George Soros, și el un mare susținător al dezincriminării consumului.