Dezastrul nuclear de la Cernobîl are efecte majore în timp, iar Ucraina trebuie să gestioneze urmările dezastrului din Uniunea Sovietică în același timp cu problemele de reforme, anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei.
Iată însă că această abordare nu e dirijată unilateral, ci are și efecte secundare benefice.
Una dintre cele mai căutate zone de amplasare a unor unități de producție, care să nu implice prezența constantă a unor angajați, este zona de excludere, respectiv zona de securitate din jurul centralei atomo-electrice de la Cernobîl. Este zona în care nu e permisă intrarea persoanelor, pe motiv că încă nivelul de radiație e mare, având în vedere perioada de înjumătățire a materialelor radioactive grele emise de către explozia de la Cernobîl, în plus zona de protecție a centralei însăși e supravegheată îndeaproape.
Pe de altă parte, Ucraina dorește să profite și de acel teritoriu vast pentru a-și sprijini economia. Ca urmare, aici a fost creat un spațiu pentru ca orice companie doritoare să poate instala capacități de producție care nu presupun prezența constantă sau intrarea/ ieșirea personalului uman. Iar cele mai savuroase financiar sunt investițiile în energie regenerabilă.
Recent, ministrul Ecologiei din Ucraina, Ostap Semerak, a anunțat că așteaptă cea mai mare investiție în energie solară pe care urmează să o facă compania Engie SA, valorând 1,25 miliarde de dolari, într-o centrală enormă de producție a energiei solare cu panouri ce urmează să acopere o vastă parte a zonei de securitate de la Cernobîl. Investiția franceză este agreată, cu atât mai mult cu cât Franța are expertiză în energia nucleară și știe foarte bine care sunt precauțiile pe care oamenii care au nevoie de acces secvențial în zonă este necesar să le adopte.
Dacă ministrul a dat publicității contactul companiei cu guvernul ucrainean în legătură cu intenția de a dezvolta energia curată în aria de securitate de la Cernobîl, Engie SA a confirmat negocierile cu guvernul ucrainean, dar fără a da detalii despre proiect. La această oră, 60 de companii sunt interesate de proiecte în acea zonă de excludere a centralei atomo-electrice de la Cernobîl.
Atractivitatea acestui tip de proiecte este dublă: mai întâi investirea într-un loc periculos și care satisface o nevoie a guvernului ucrainean, de a produce ceva în zona cu radioactivitate crescută, fără a afecta, însă personalul uman – deci numai investiții ce nu reclamă prezența umană masivă și constantă în zonă.
Apoi, pentru că vorbim despre un adevărat panaceu în afaceri, când e vorba despre energie regenerabilă în Ucraina, acolo unde producătorii primesc cel mai mare preț pe kWh. Este vorba despre o medie de 15 eurocenți pe kilowatt oră, față de media europeană de 8,6 eurocenți.
Astfel că vorbim astăzi despre una din cele mai rentabile afaceri din Europa, aceea care aduce de două ori subvențiile statului ucrainean, odată ce se referă la energia regenerabilă și obținută într- o unitate de producție amplasată în zona de excludere și protecție a centralei atomo-electrice de la Cernobîl.
Cum investiția e atrasă într-o zonă considerată cu risc investițional mare, profiturile sunt proporționale cu nivelul de risc asumat de investitor, așa cum e cazul acum. Nu e întâmplător faptul că peste 50 de companii ucrainene și internaționale s-au oprit asupra acestui tip de afacere, o investiție ce vizează amplasarea de panouri solare pentru energie regenerabilă în zona de securitate de la Cernobîl.