Ați obsevat și dumneavoastră, cu siguranță, că toți comercianții importanți preferă operațiunile cu cardul. Explicația care ni se oferă este că banii sunt murdari, la propriu, și ar putea răspândi coronavirusul. E cât se poate de adevărat, există un oarecare risc, numai că ofensiva elitelor globale împotriva bancnotelor a început cu mult timp înaintea pandemiei.
La începutul acestui an, managerul de fonduri speculative Ray Dalio sintetiza această aversiune a oligarhilor mondiali pentru banii gheață prin formula „cash is trash”.
Cea mai progresistă țară din lume, Suedia, încearcă de ceva timp să devină prima economie din care banii gheață au fost eliminați. Cu câțiva ani în urmă, India a creat o agitație uriașă eliminând bancotele de 500 și 1000 de rupii, UE nu mai tipărește bancnote de 500 de euro.
Oficial, toate aceste măsuri sunt justificate prin nevoia de a lupta împotriva corupției, a traficului de droguri, spălării de bani etc. Tom Luongo scrie, însă, pe site-ul The Strategic Culture Foundation că mai există și alte motive, tot atât de importante.
„Realitatea este că presiunea pentru eliminarea numerarului din societate are ca obiectiv să contabilizeze toate tranzacțiile noastre financiare în baze de date, ceea ce ar oferi autorităților o evidență a tot ce facem.
Pe măsură ce guvernele din întreaga lume au probleme din ce în ce mai mari cu banii, ele caută în mod natural modalități de a îmbunătăți plata taxelor și impozitelor.
Acesta este motivul real pentru care „banii sunt gunoi” pentru autorități. (...)
Mai mult de atât, motivul acestei demonizări a numerarului are legătură cu faptul că actualul sistem financiar global este în colaps și va fi nevoie de acțiune coordonată la nivel global pentru a-l salva”.
Luongo dă un exemplu concludent. „Criza din 2008 a fost mai mare decât Rezerva Federală. Pentru a supraviețui a fost nevoie de efortul coordonat al tuturor băncilor centrale majore, împreună cu sprijinul Fondului Monetar Internațional (FMI)”.
Acum, în plină criză de sănătate, situația pare și mai gravă, mai ales că marile puteri sunt practic în stare de război.
Astfel, n-a fost o surpriză pentru nimeni, că șeful Bursei de Aur din Shanghai e în favoarea unei monede digitale transnaționale care să înlocuiască dolarul american ca monedă a comerțului mondial.
Wang Zhenying, citat de Reuters, are și argumente în favoarea unei astfel de monede. Dolarul, ca armă de presiune a SUA și sursă de vulnerabilitate pentru alte țări, nu mai poate fi moneda globală standard. La rândul lui, aurul nu este un mijloc ideal de schimb, dat fiind că se găsește în cantități limitate și nu poate satisface nevoile creșterii comerțului internațional.
Această idee a unei monede globale nu este ceva nou. A fost deja promovată de China în ultima criză financiară din 2008-2009.
Analistul Jim Rickards scrie despre acest lucru de mai bine de un deceniu. În cărțile sale Moartea banilor și Războaiele valutare, Rickards vorbete despre planurile pe care le are FMI de a-și asuma rolul de bancă centrală mondială.
Țări precum China lucrează și ele pentru a trage spuza pe turta lor. Beijingul lucrează deja la versiuni digitale ale monedei naționale.
Rusia a lucrat atât la o versiune digitală, cât și la o criptocurrency a rublei. UE vrea să creeze, cu ajutorul Băncii Centrale Europene, un euro digital și să elimine banii cash.
Pentru oamenii obițnuiți, aceste tendințe sunt, însă, periculoase și îngrijorătoare.
Nu numai că vom fi siliți să plătim toate impozitele și taxele după cum vor guvernele, dar orice tranzacție va fi făcută prin bănci.
Va fi moartea oricărei confidențialități financiare. Ca să nu mai vorbim că toate grupările anti-sistem și toți jurnaliștii independenți ar putea fi reduși la tăcere suprimându-le pur și simplu conturile bancare. Oricum, nimeni n-ar mai avea curajul să-i finanțeze pe cei ce se opun sistemului...