Când Băsescu și Udrea erau pe cai am scris despre ei într-un hal care, dacă m-ar fi dat în judecată, le-ar fi permis să câștige în instanță fără bătăi de cap. Erau la putere, mă simțeam absolut legitimat să-i tăvălesc în fel și chip.
Așa am învățat eu de la Ion Cristoiu, să mă uit ca la dracu la oricare ar fi ăla aflat la Putere. Chiar dacă nu s-a ținut întotdeauna de chestia asta, eu am fost mai catolic decât el, nu l-am lăudat pe ăla de la Putere, nici când binele făcut era evident. Cel mai mult, nu ziceam nimic, atunci când rareori ăla de la putere făcea ceva bun.
Nu că aș fi foarte deștept - aș fi știut primul dacă ar fi fost să fie așa - dar am citit ceva Istorie, chestie care mi-a permis să anticipez câteva chestii. Una, a fost aceea că sugacii și limbiștii cuplului Băsescu-Udrea vor fi primii care vor îmbrăca blana de șacal, când cei doi vor pierde Puterea, vor fi primii care își vor înfige dinții în beregățile lor, cu aceeași forță cu care își vârâseră degetele în portofelele lor și în plicurile cu bani primite de la ei.
Am și spus asta, înainte de a fi dat afară, în anul 2008, de la Adevărul, din motive de băsisme și prototefelisme, pe fond de incultură crasă, retard sever și jigodism purulent, ale conducerii redacționale. Citez din memorie: „Când nu vor mai fi la putere, voi, sugacii lor, îi veți ataca, în cel mai bun caz, vă veți face că plouă, veți arăta că nici nu știți ce este ăla usturoi, darmite să fi mâncat vreodată așa ceva, iar eu îi voi apăra”.
Așa a și fost! Asta o învățasem tot din Istorie, dar și de la Ion Cristoiu, anume că în omul căzut nu se dă, ci i se veghează drepturile, pentru că nu mai are pe nimeni lângă el. Cel care a fost puternic și este căzut este mai singur decât Singurătatea însăși.
Pictorialul cu Elena Udrea apărut în revista Viva a acționat în acest sens ca un turnesol. El nu a fost pentru multă lume un set de poze făcute într-un moment în care orice femeie din lume este cea mai frumoasă femeie din lume, acela în care îl egalează pe Pământ pe Dumnezeu din Ceruri și, cu voia Lui, dă viață, ci a fost o „infractoare” gravidă - culmea, exact când bancurile tembele pe tema termenului erau mai în toi - care întinează cu imaginea ei sfintele idealuri glosi întrupate până acum de cea mai glossy revistă de pe piață.
Nu mă miră că părerea asta o au jurnaliștii care au tocat personajul dintotdeauna și nu ei sunt de disprețuit, dar nu prea o au, ci jurnaliștii care au primit sau au făcut bani serioși pe urma ei, care și-au trimis copiii la burse de studii de zeci de mii de euro grație relațiilor cu ea, care s-au mutat în vile și în apartamente de lux cumpărate la prețuri derizorii, pe baza unor telefoane date de ea, care au fost angajați, ei, nevestele, copiii și neamurilor lor, adică exact ăia care, într-o formă sau alta, au fost pricopsiți de ea.
În general, așa cum am mai spus, cei care într-un cuvânt au fost botezați, într-o bătaie de joc ucigătoare, „deontologii”. Nu, nu am scris despre Elena Udrea, căreia îi doresc un copil dulce și sănătos, ci despre jigodism.