Sibiu – oraşul devenit celebru pentru Podul Minciunilor şi pentru cea mai de gaşcă profă de engleză din ţară – ne-a obişnuit, din când în când, cu tot felul de surprize.
Unele, de azi pe mâine (o plimbare cu decapotabila!), altele, pe termen mai lung (încă 3 ani!!).
Aşadar, zilele trecute, „Johannstadt” a fost zguduit de un fapt fără precedent: în Piaţa Mare a sosit un…urs (care, normal, a devenit, şi el, mare!). Un Moş Martin coborât fuguţa din Dealul Guşteriţei şi care, cum a ajuns el în centru, nimeni nu ştie. Finalul e morocănos de trist.
Dar, mai bine să-l lăsăm pe prefectul de Sibiu să ne spună cele două cuvinte. Mai ales că – aflăm din prima declaraţie publică, după numirea sa, din martie anul acesta – unul dintre modelele sale în viaţă este Gică Hagi(sic!). Deci, zice dânsul: „S-a încercat oprirea ursului cu tranchilizante, dar nu s-a reuşit”. / NOTĂ: Observaţi, vă rog, folosirea reflexiv-pasivului, tradiţională probabil în zonă. Ea face ca fraza, de o bogăţie grandioasă, să semene ca două ciopate de slană cu „A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă” (fără virgulă, că încurcă!). / Şi, în fine, corolarul: „E posibil în alergare, ursul să fi pierdut acul de la tranchilizant şi atunci unica soluţie a fost ca să fie împuşcat” (tot fără virgule!).
Aceasta e, de fapt, explicaţia monotonă – dedusă din logica lor impecabilă – pe care o dau toţi „ISUlarii” (în frunte cu arafatul lor!): am vrut să fac bine, dar nu s-a putut! Dacă nu le venea să se prăbuşească tocmai pe vârful muntelui, i-am fi salvat. Dar, chiar aşa, taman în mijlocul lacului s-au găsit să cadă? Apoi, femeia aia ce-a căutat să se cocoaţe tocmai pe un bloc de 10 etaje? Şi cine i-a pus să se-nghesuie toţi într-o sală de club cu o singură ieşire?
Prin urmare, pe dragul de Moş Martin, dacă rămânea acolo, în fondul de vânătoare, nu-l împuşca nimeni. Fiindcă statul ocroteşte animalele!...