Jean-Claude Juncker este pe cale să-și termine mandatul de președinte al Comisiei Europene. Au fost cinci ani marcați de mari probleme pe tot mapamondul, dar parcă mai ales în Europa. Poate o să vă surprindă, dar mie acest cincinal european îmi amintește de un spectacol de teatru din timpul adolescenței mele – „Efectul razelor gama asupra anemonelor”.
Piesa despre care vă vorbesc se concentrează pe relațiile dintre o mamă abuzivă și cele două fiice ale sale. În ciuda balamucului de acasă, una dintre fete încearcă să ducă la bun sfârșit un experiment științific absurd care implică creșterea unor anemone din semințe expuse la radioactivitate.
N-am să încerc să găsesc asemănări între personajele piesei și actorii politici de prim rang din UE. Până la urmă, e vorba doar de senzația că suntem expuși unui experiment pe cât de megalomanic, pe atât de absurd. Altfel cum am putea explica condițiile draconice de austeritate impuse Greciei de aceeași politicieni care cheltuiesc acum sume fabuloase pentru refugiați și imigranți? Cred că nici cei mai fanatici dintre pro-europeni nu pot să spună, cu mâna pe inimă, că mandatul lui Juncker a fost un succes.
Uniunea Europeană este astăzi mai divizată ca oricând. Britanicii au votat pentru ieșirea din Uniune, chiar dacă n-au obținut nici până acum ce și-au dorit. Populismul, uneori cu tendințe de ieșire din UE, se afirmă cu din ce în ce mai multă putere. În Occident, oamenii trăiesc mai prost. Insecuritatea și amenințările teroriste îi sperie pe mulți. Și asta se vede cu ochiul liber. Partidele tradiționale, cele care au construit Uniunea după chipul și asemănarea lor, se află într-o situație dezastruoasă în multe țări. În timpul ăsta, de la Bruxelles, dar și de la Berlin și Paris, se aud doar tirade moralizatoare la adresa acelor politicieni care încearcă să aducă politica europeană în acord cu dorințele alegătorilor. Ce a fost, a fost, veți spune, mai important e ce urmează... Dar nici în această privință nu cred că ar trebui să ne facem iluzii. Politicienii mainstream-ului nu par dispuși să-și plece urechea la nemulțumirile maselor. Vom avea probabil parte, după alegeri, de o alianță a tuturor forțelor sistemului împotriva populiștilor, a suveraniștilor și a naționaliștilor.
Tot efortul se va concentra pentru a-i ține departe de pârghiile puterii pe Salvini, Le Pen sau Orban. Nevoii de reforme i se va răspunde prin și mai multă Europa. Vom avea un sistem european de primire a “refugiaților” și un algoritm automat de direcționare a acestora spre toate țările membre. Cine va refuza, va suporta consecințe, inclusiv financiare. Cu hotărârea unui jucător de poker care vede cum e pe cale să piardă tot, establishmentul dublează miza.
Toate declarațiile converg într-un singur punct- nici nu poate fi vorba de o încetinire a globalizării, așa cum cere o parte însemnată a electoratului european. Din păcate, toată această intransigență progresistă nu poate duce decât la un rezultat. În cinci ani, populiștii vor ajunge la putere în Europa și vor fi siliți de electoratul lor, din ce în ce mai radicalizat, să ia măsuri dure față de imigranții din ce în ce mai numeroși, iar aceștia vor răspunde. Iar atunci... experimentul Ucenicului Vrăjitor s-ar putea transforma într-o baie de sânge...