Deşi titlul ar putea să sugereze asta, nu intenţionez astăzi să vorbesc despre Ponta sau Geoană, chiar dacă e subiectul zilei.
Pe scurt, ce se întâmplă în aceste zile în PSD este până la urmă rezultatul multor ani de absenţă a reformelor în partid. Păstrarea echilibrelor de putere cu orice preţ duce, mai devreme sau mai târziu, la explozie. Dar eu îmi propusesem să vorbesc despre lucruri mai serioase, şi anume despre echilibrele bugetare. Mai exact despre deficitul zero.
În esenţă, un deficit bugetar zero înseamnă că, atunci când tragi linie, cheltuielile nu vor depăşi veniturile. Mai important decât asta, un deficit bugetar zero împiedică un stat să-şi finanţeze prin împrumuturi cheltuielile care exced nivelul veniturilor. Altfel zis, consumi cât produci. Produci mai puţin, tai din consum. Am spus consum şi nu cheltuieli, pentru că nu toate cheltuielile înseamnă consum. Anumite cheltuieli, de exemplu, cele care pot reprezenta o investiţie, chiar dacă pe termen scurt reduc veniturile, pe termen mediu şi lung se pot dovedi benefice pentru creşterea veniturilor. Dar de ce trebuie să fie un obiectiv în sine evitarea împrumuturilor? Până la urmă dacă acesta este obiectivul final, atunci poţi să limitezi mărimea acestor împrumuturi aşa încât să faci datoria publică manageriabilă. Dacă există reguli clare legate de împrumuturi, atunci niciun stat nu va fi în situaţia de insolvabilitate. Teoretic, da. În lumea reală însă tocmai ce s-a dovedit că o complicitate între elita politică şi elita financiară poate eluda orice reguli şi poate conduce la dezastru.
Se spune că grecii s-au împrumutat fără nicio limită, ştiind foarte bine că performanţele economice nu le vor permite să îşi plătească datoria acumulată. Se mai spune că guvernele de la Atena au ascuns în mod deliberat cifrele statistice reale. Asta e doar o versiune. Versiunea creditorilor. În realitate creditorii ştiau foarte bine că Grecia împrumută bani pe care la un moment dat nu îi mai poate înapoia. Dar băncile făceau profituri mari din împrumuturile acordate Greciei. Politicienii câştigau voturi din salarii şi pensii mult peste posibilităţile bugetare ale statului elen, alegătorii erau fericiţi că puteau să consume ce şi cât îşi doreau. Economia Germaniei duduia pentru că Grecia era o mare piaţă de consum. Iată cum, când toată lumea pare fericită, la orizont apar norii negri ai falimentului.
Care ar fi fost un nivel maxim de îndatorare pentru Grecia care să fi aprins beculeţul de alertă? Când ar fi zis creditorii STOP? E greu de spus. Pentru că nimeni nu a avut interes să facă acest calcul. Şi atunci toată lumea a închis ochii la calcule. Sau a preferat să se amăgească prin proiecţii false că economia elenă este suficient de performantă ca să îşi permită împrumuturi mai mari şi chiar dobânzi mai mari. Dar dacă Grecia şi-ar fi impus sieşi o limită a deficitului bugetar, prin Constituţie, altfel ar fi stat lucrurile. Atunci nu ar mai fi fost nici o amăgire. Atât producem, atât cheltuim.
În cazul României sunt destule voci, multe din opoziţie, dar nu numai, care ne spun că un deficit zero ne condamnă la subdezvoltare. Altfel spus, deficitele sunt bune când faci cheltuieli pentru investiţii care duc la avans economic. Uneori trebuie să te mai şi împrumuţi ca să te dezvolţi. De acord. Doar că, atunci când ai un aparat bugetar cu un excedent de 300.000 de salariaţi, deficit uriaş la bugetul de pensii, deficit la fondul de şomaj, companii de stat care merg în pierdere, risipă veselă la bugetul de asistenţă socială, grad de absorbţie mic la fondurile europene, proiecte de investiţii nejustificate, evaziune fiscală mare, e o mare minciună să pui deficitul bugetar pe seama investiţiilor şi dezvoltării.
Nu, România nu se împrumută ca să se dezvolte. România se împrumută pentru a acoperi deficitul la bugetul de pensii, pentru a plăti salarii unor funcţionari fantomă, pentru a acoperi pierderile marilor regii. România se împrumută pentru că nu e capabilă să crească nivelul veniturilor la buget, nu e capabilă să absoarbă mai mulţi bani europeni (gratis), nu e capabilă să finanţeze investiţii reale sau la costuri rezonabile. Şi, da, întotdeauna se vor găsi creditori care să dea bani României ca să îşi acopere deficitele structurale. Doar că, din ce în ce mai scump. Pentru că şi creditorii ştiu ceea ce noi nu vrem să spunem: că ne împrumutăm pentru a acoperi risipa şi consumul exagerat. Închipuiţi-vă o familie care cere un credit la bancă pentru a finanţa educaţia copiilor, ceea ce, până la urmă, e o investiţie. Veniturile actuale ale familiei nu ar putea suporta cheltuielile cu educaţia. Banca dă împrumutul. Dar dacă banca s-ar uita mai atent ar putea observa că: robinetele de apă sunt stricate în casa familiei respective, familia se încălzeşte cu centrala dată la maxim şi geamurile deschise, familia are trei autoturisme, din care două stau în garaj, doi dintre membri familiei lucrează part-time şi aşa mai departe. Adică o familie care nu vrea să îşi ridice nivelul veniturilor, deşi poate, şi ale cărei cheltuieli înseamnă risipă totală. Acea familie pretinde că se împrumută la bancă pentru o investiţie - educaţia copiilor. Eu aş zice că împrumutul este pentru risipa de apă, căldură, maşinile ţinute în garaj, comoditatea de a lucra cu jumătate de normă. Nici n-aş avea încredere că această familie va putea la un moment dat să îmi înapoieze banii.
Deci dacă am face curăţenie printre aceste deficite s-ar putea să ne trezim că putem găsi resurse pentru dezvoltare chiar aici în interior. Dacă am reduce cheltuielile la nivelul veniturilor (deficit zero) şi dacă am fi capabili să creştem veniturile, atunci n-ar fi exclus să constatăm că, fără a împrumuta un euro, vom ridica nivelul investiţiilor, deci nivelul de dezvoltare şi de bunăstare.
Cui îi e frică de deficitul zero? Politicienilor care se tem să piardă voturi din cauza curăţirii deficitelor. Pentru că această curăţenie înseamnă funcţionari pe făraş, clientelă de partid care nu îşi mai ia comisioanele, săraci închipuiţi trimişi la muncă, bani europeni pe care nu îi poţi frauda şi pensionari care trebuie să înţeleagă că o pensie medie de 200 de euro este ceea ce poate plăti în acest moment economia României. Votaţi-i pe aceşti politicieni şi aveţi un dezastru asigurat!