Ioana Lupea: "Dacă PC era soluţia imorală, atunci PRM reprezintă soluţia amorală pentru PDL."
Numai un partid lipsit de principii îi poate acorda lui Corneliu Vadim Tudor, personaj malign în comunism şi în postcomunism, al cărui prohod îl cântă sondajele de opinie, sprijinul pentru o funcţie importantă în statul român. Soluţie e foarte mult spus, ceea ce face din întreaga tărăşenie o tragicomedie. La final, PDL va avea numai de pierdut şi nimic de câştigat din afacerea încheiată într-un cerc foarte restrâns, fără un mandat al conducerii partidului. Mulţi lideri au aflat de la televizor ce s-a întâmplat la Senat, deşi înţelegerea are, după cum se vede, un impact major asupra imaginii PDL. O fi Emil Boc un jurist eminent şi un primar excepţional, la disciplina politică a rămas repetent.
Cu ce se alege PDL de pe urma acestui act revoltător şi revelator pentru mentalităţile unor lideri PDL? Pentru că pe cuvântul lui Vadim Tudor nu pune bază nici un prunc abia scos din cristelniţă, sigur, doar cu doi secretari şi un preşedinte de comisie. Fie ea şi comisia economică, acolo unde foarte curând va intra bugetul pe 2009, an în care PDL speră să se afle la guvernare, şi tot e uriaş preţul electoral pe care-l va plăti partidul lui Emil Boc pentru asocierea cu Vadim Tudor. Cei care au jucat reputaţia partidului la obişnuita ruletă parlamentară „îmi dai, îţi dau“ având în minte viitoarea guvernare dau dovadă de infantilism politic, eufemistic spus. Nu e sigur că PDL va forma guvernul, iar dacă va fi aşa, există şi ordonanţe de urgenţă prin care bugetul poate fi modelat după nevoi. Dacă acesta ar fi singurul câştig al PDL, costul este disproporţionat de mare faţă de beneficiu.
PDL nu are de partea lui nici măcar înţelepciunea populară românească, axiomă în politica de la noi: „Fă-te frate cu dracul până treci puntea“. Pentru că puntea duce în iad: orice victorie împotriva cabinetului PNL, printr-o moţiune simplă sau de cenzură, repurtată de PDL cu sprijinul lui Vadim Tudor, ar fi o catastrofă de imagine pentru fostul partid al lui Traian Băsescu. În logica simplă a PDL, o moţiune de cenzură va arăta electoratului, înainte de alegeri, cine este la putere şi cine este în opoziţie şi va reaminti că PSD şi PNL s-au aflat într-o fructuoasă colaborare în ultimii doi ani de guvernare. Adică va reedita scandalul din toamna anului trecut de dinainte de alegerile europarlamentare, în care PD nu s-a ales cu nimic în plus, şi nici PSD, respectiv PNL cu nimic în minus. Dacă se va ajunge la depunerea unei moţiuni de cenzură, nimeni nu poate conta pe semnăturile peremiştilor, cu atât mai puţin PDL. Şi presupunând prin absurd că toate formalităţile vor fi îndeplinite şi chiar că moţiunea va răsturna guvernul Tăriceanu, tot guvernul Tăriceanu va organiza alegerile generale. Este practic imposibil ca acest parlament să accepte în timp util un nou premier numit de Traian Băsescu.
Ceva tot a câştigat PDL din înţelegerea punctuală cu „soluţia amorală“: dispreţul multora dintre alegătorii săi.