Despre preşedintele Traian Băsescu se ştie deja de foarte multă vreme că e un tip conflictual, care, atunci când n-are pe tavă o criză politică, o provoacă, pentru că starea de criză îi prieşte cel mai bine.
S-ar putea scrie un curs de gestionare a crizelor inspirate din activitatea lui Traian Băsescu. Crizele "Băsescu", aşa s-ar putea numi cursul cu pricina. Puţini sunt tovarăşii de luptă ai preşedintelui care să-i fi rămas alături în ultimii 15 ani, de când acesta joacă în liga mare a politicii româneşti.O înşiruire a numelor celor maziliţi sau plecaţi de bunăvoie de lângă Traian Băsescu ar fi prea lungă. Totuşi, e pentru prima oară când acesta atacă frontal şi, practic, fără perdea un colaborator vechi, loial, care a făcut parte din Cercul Zero al preşedintelui ("PDL nu poate fi condus prin căprărie, nu are nevoie de un caporal, ci de un preşedinte"). Se spunea despre Vasile Blaga, căci despre el este vorba, că a fost unul dintre puţinii oameni care erau în stare să-i ţină piept lui Traian Băsescu la discuţii prelungite până noaptea târziu. Era unul dintre ultimii care, cum se spune, şi-au permis să-l tutuiască, să-i vorbească aşa, ca între amici, şi să-i spună, mai colorat sau mai alb-negru, "Traiane, nu-i aşa!". Dar nu trebuie să fii vreun analist politic prea subtil ca să fi prevăzut ruptura încă din urmă cu doi ani. Până la urmă, ultimul om cu care o va rupe Traian Băsescu va fi el însuşi...
S-a scris deja şi s-a răs-comentat: Traian Băsescu este direct interesat ca şefia PDL să rămână, formal, la Emil Boc, pentru că, astfel, partidul va putea fi controlat mai uşor. Mai fără emoţii, adică. Nu e prima oară când şeful statului lasă deoparte, cu nonşalanţă, ideea de independenţă politică a preşedintelui României şi se implică direct, ca actor principal, în viaţa de partid a PDL. (Voi fi primul care va aplauda renunţarea la ipocritul articol 84, aliniat 1, din Constituţie. Până atunci, însă, asta-i legea!) Diferenţa dintre Vasile Blaga şi Emil Boc e mai degrabă de nuanţă (e naiv acela care crede că un PDL-Blaga ar fi mult schimbat faţă de cel actual; ar sta tot în poziţia "drepţi!" în faţa lui Traian Băsescu, ceea ce, se pare, nici nu îi deranjează prea tare pe pedelişti). Dar această nuanţă devine importantă în momentul în care nu mai e deloc sigur că partidul preşedintelui va mai rămâne în fruntea bucatelor după alegerile de anul viitor. Ceea ce nu pare să supere pe nimeni, însă, e halul în care a ajuns principalul partid de guvernământ. Despre români se zice, adeseori, că sunt "acasă lei, afară mieluşei". De obicei, zicala definea comportamentul echipelor de fotbal departamentale Steaua şi Dinamo (Armata şi Poliţia), care făceau legea în campionatul intern, dar fâsâiau penibil atunci când trebuia să se confrunte cu vreo echipă adevărată, cu arbitri adevăraţi, din străinătate. Celor din PDL li se potriveşte vorba spusă pe dos: "afară lei, acasă mieluşei". Aroganţa afişată de numeroşi lideri ai PDL a ajuns să fie comparată cu cea manifestată pe vremuri de Adrian Năstase şi baronii lui. Altfel spus, nu le mai ajungi cu prăjina la nas. Bravii bărbaţi de stat şi bravele femei de stat au stat însă pitiţi cu capul între umeri duminică, după ce Traian Băsescu a lansat atacul la adresa "caporalului" Blaga. Echipa vocală, adormită probabil de legănatul uşor al autocarului de Văratec, a tăcut înţelept până luni, spre prânz, când s-o fi dat ordin pe unitate cine şi ce să spună. Până şi Vasile Blaga, alintat odată "Buldogul", a ieşit la rampă abia ieri: "Nu doresc să comentez declaraţiile preşedintelui", a spus el, curajos.
Ca idee, alegerile pentru şefia PDL sunt organizate ca la carte. Candidaţii se află în campanie electorală internă. Teoretic, o campanie electorală e o confruntare de idei, în care fiecare participant enunţă probleme şi oferă soluţii. Nu e cazul acum. Totul se desfăşoară în spatele uşilor închise. Se fac manevre, se trag sfori, se pun piedici, se loveşte sub centură. Pe faţă: blabla (fără să fie atinse, măcar de amorul artei, teme importante - nimeni nu mai vorbeşte măcar despre corupţie; Monica Macovei pare o extraterestră.) Pe sub masă, lovituri urâte. Nu există eroi şi, mai grav, nu există nici regrete, nici speranţe. Doar câte o enervare echidistantă a preşedintelui Traian Băsescu, atunci când jocurile riscă să iasă altfel.