Este dreptul oricărui politician să încerce să impună un model în politică.
Este dreptul președintelui României să-i conducă pe români așa cum crede de cuviință. Este, cu atât mai mult, dreptul lui Klaus Iohannis, politicianul care a luat cele mai multe voturi din istoria post-decembristă a României, să fie un președinte așa cum dorește. Contează mai puţin dacă, la prezidențialele din 2014, s-a votat împotriva lui Victor Ponta, sau pentru Klaus Iohannis. Important este că avem un președinte legitimat de un masiv vot popular. El este cel ales de majoritatea românilor să conducă. Fără îndoială, Iohannis este o opţiune mult mai bună decât Ponta.
Nimeni n-ar trebui să conteste dorinţa actualului președinte de a fi diferit de precedesorul său. Este dreptul dreptul său inalienabil. Sincer vorbind, este imposibil ca cei doi să semene. Sunt personalități antagonice. Este prea devreme să vorbim în termeni de „bun” sau „rău”. Traian Băsescu a fost omul vorbelor, dar şi al faptelor. Nu e vorba aici de antiteză, ci de complementaritate. Fostul preşedinte nu a preferat vorbele goale, faptelor. A făcut multe lucruri bune şi a vorbit mult. Unii spun în exces şi cu o doză prea mare de agresivitate. Faptele au rămas însă şi nu i le poate contesta nimeni.
Cu toate acestea, Traian Băsescu şi-a încheiat mandatul cu o cotă de încredere mult mai mică decât la preluarea lui. Pe trend ascendent, însă. Nu înseamnă că este un model de respins. De foarte multe ori, procentele mici într-un sondaj de opinie nu sunt o dovadă că mandatul a fost un dezastru. Procentele sunt importante doar în campania electorală. Doar atunci trebuie să spui şi să faci lucruri care rezonează cu aşteptările electoratului. Ca să fii ales. După ce ai ajuns președinte, nu întotdeauna trebuie să faci ce vrea poporul, ci ce e bine pentru el. Aceste lucruri sunt, de multe ori, în contradicție.
Pericolul este ca preşedintele Iohannis să înceapă să creadă că tot ce a făcut fostul şef al statului este rău. Se poate ajunge în situaţia în care o astfel de confruntare să dăuneze României. S-a întâmplat deja asta. Oricât de mult ai vrea să fii diferit de Băsescu nu poți veni să spui: „ Nu cred că greşesc dacă afirm că în aceste 100 de zile România a reînceput să-şi dobândească respectul şi credibilitatea în marile capitale europene şi din lume.
„Aici, domnul preşedinte Iohannis greşeşte. Traian Băsescu i-a lăsat o țară credibilă în plan internațional. Desigur, era cât pe ce să piardă această credibilitate, în vara lui 2012, când USL a organizat asaltul la adresa statului de drept. Asalt pe care Klaus Iohannis l-a sprijinit, fapt recunoscut public chiar de el. Actualul preşedinte ar trebui să înţeleagă că, în momentul în care afirmă că ţara noastră nu era credibilă înainte de 16 noiembrie 2014, pune în dificultate atât România, cât şi pe partenerii săi externi.
Cu alte cuvinte SUA, Maria Britanie, chiar Germania, sunt state partenere cu o țară necredibilă. Cum poate deveni o țară credibilă internațional în doar trei luni de zile? Oare procesul de credibilizare a unui membru NATO, UE și partener strategic al SUA să fie chiar atât de superficial? Iar dacă NATO şi UE au membri necredibili sunt, la rândul lor, construcţii necredibile. Greşit.
Este foarte bine că preşedintele Iohannis mizează pe fapte, nu pe vorbe. Doar faptele vor dovedi în cele din urmă dacă a fost sau nu un președinte mai bun ca Traian Băsescu. L-am văzut foarte dornic să reușească. Şi convins de asta. E prea devreme să stabilim dacă va eșua, dar au apărut deja semne că s-ar putea să fie așa. Asta dacă nu cumva va ţine cont și de părerile celor care nu știu cu exactitate câte „like”-uri are pe Facebook.
Urmărind bilanţul său după 100 de zile de mandat, am constatat un paradox. Klaus Iohannis a susţinut apăsat că nu e treaba lui să critice politicieni, ambasadori etc. Lipsa asta de consecvenţă nu-i de bun augur. De neînţeles este şi dorinţa de a scăpa România de MCV, în condiţiile în care şeful statului susţine că vrea să protejeze Justiţia de presiunile politicienilor. Nu cred că Iohannis ar trebui să şi-l fixeze pe Băsescu drept adversar. Victoria sa în alegerile prezidenţiale se datorează şi opoziției pe care fostul preşedinte i-a făcut-o lui Victor Ponta. Băsescu l-a „dezbrăcat” pe Ponta, nu Iohannis. Poate acesta este şi motivul animozităţii preşedintelui actual faţă de predecesorul său. Poate agresivitatea civilizată a lui Klaus Iohannis este rodul unei frustrări ascunse, de a demonstra că a fost ales datorită meritelor proprii, fapt pe care nu-l poate contesta nimeni.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.