Nu, nu este vorba despre Elena Udrea. Ci despre doamna Alexandra Gătej, consilierul prezidenţial pe problemele mediului de afaceri, despre care s-a aflat, recent, că a semnat un angajament prin care se obliga să colaboreze cu securitatea.
"Nu ştiu despre ce este vorba", a spus Băsescu, întrebat ce părere are despre această situaţie. Bineînţeles că ştia. Opinia mea este că, atunci când a adus-o la Cotroceni în înalta poziţie de consilier prezidenţial, Băsescu nu numai că aflase ce conţine dosarul de securitate al doamnei Gătej, dar chiar a apreciat disponibilitatea dânsei de a colabora cu "organele statului". De a face compromisuri dubioase. De a se integra în sistem. Povestea doamnei Gătej este, de fapt, povestea noii generaţii din politica românească. Bătrânii crocodili crescuţi şi educaţi în comunism se retrag la umbră şi lasă în urma lor o tânără generaţie de şerpi, pe care ei au crescut-o la sân. Mai flexibili, mai veninoşi, mai lipsiţi de scrupule. Cu studii în America, la o universitate obscură, unde s-au distrat pe banii lui ăl bătrânu'. Cu ceva practică la o multinaţională, care avea contracte cu afacerişti din România.
Doamna Gătej nu a dat note informative, a semnat doar un angajament, pe vremea când avea 23 de ani. Băsescu, bun cunoscător al condiţiei umane, şi-a dat seama ce fel de caracter are şi a adus-o la Cotroceni, unde o antrena pentru postul de prim-ministru. Ca o paranteză, trebuie să povestesc că am avut ocazia să urmăresc eu însumi cum se întreţinea mitul marelui-economist- viitor-premier-tehnocrat. De câte ori discutam cu amicii lui Băsescu mi se susura ce extraordinară achiziţie a făcut Palatul Cotroceni, ce vizionar lucrează acolo la proiectele de viitor ale României. Nu că aş fi descoperit în puţinele ei apariţii publice altceva decât nişte idei corecte politic, dar banale şi recitate de toţi susţinătorii acordului cu FMI. Dar, la un moment dat, începi să crezi că oricine ar putea fi mai bun decât Boc şi ciracii săi - a căror viziune despre economia României este perfect ilustrată de "Căruţa cu fân" a lui Hyeronimus Bosch. Însă, repet, doamna Gătej nu este singură. Uitaţi-vă puţin la roboţelul pe care l-a pus Dan Voiculescu în fruntea Partidului Conservator. Să ridice mâna cine ştie cum îl cheamă pe cetăţeanul respectiv, în afară de membrii PC şi angajaţii Intact! Sau să ne amintim de tânăra speranţă a PSD, Nicu Bănicioiu, prins într-un scandal cu minore, trimise să se prostitueze în Austria, după ce erau promovate miss TSD. De câteva săptămâni stă ascuns, în speranţa că totul se va uita. Iar la liberali, Crin Antonescu şi-a pus obscurul purtător de mobil ministru al transporturilor în guvernul-fantomă al PNL. În doi, trei ani învaţă pe de rost nişte lozinci (noi vom construi 1.000 km de autostradă!), i se aranjează nişte interviuri la Gâdea&Comp. şi gata: a demonstrat că este competent! Oricum, criteriile de selecţie în PNL au fost clare încă din momentul în care un jurist excelent precum Renate Weber a fost tras pe linie moartă pentru că intrase în coliziune cu clanul nevestelor trimise să-şi reprezinte soţii în Parlamentul European. Aceasta este generaţia care ne va fi servită în 2012. Sub eterna lozincă a "înnoirii" clasei politice. Încă o înnoire, a nu ştiu câta.
În 2008, alegerile uninominale au înrăutăţit situaţia. Mai mult populism, mai multe promisiuni nerealiste, mai mulţi bani negri pentru campanie şi, în con se cin ţă, mai multă corupţie. Mişcări reformatoare n-au apărut în interiorul partidelor, cu unica excepţie a celei promovate în PDL de Monica Macovei şi Cristian Preda. Dar este clar că nu au nicio şansă să se impună. Media, în loc să fie spaţiul unor dezbateri raţionale, este mai neruşinată şi mai lacomă decât mulţi dintre politicieni. Sistemul uninominal este susţinut de presă doar pentru că a descoperit că creează o excelentă oportunitate de a-i mulge pe politicieni de bani. Iar publicul se uită blazat la televizor şi atât. De câte ori privesc spre viitoarele alegeri am sentimentul oii placide care aşteaptă resemnată încă o iarnă ce dă să vină.