Am revăzut, acum două zile, câteva imagini difuzate de televiziuni imediat după tragedia din Muntenegru.
Erau imagini în care medicul Raed Arafat îi dădea raportul premierului Victor Ponta în legătură cu măsurile luate de autorităţile române pentru repatrierea românilor dispăruţi în accidentul de autocar. Medicul îl informa despre ampla mobilizare de forţe, iar premierul puncta cinic acele detalii aducătoare de voturi: "Au plecat şi avioane «Spartan»". Mai ceva ca-n filmele americane. Cu o singură diferenţă: americanii salvează vieţi, românii repatriază morţi. Cu succes. Era un moment propagandistic penibil. Penibilul acelui moment este astăzi amplificat, din păcate, de tragedia aviatică din Apuseni. Momentul s-a încheiat cu exclamaţia premierului "Doamne-ajută!". Pe cine să ajute Dumnezeu? Pe cei pe care-i chemase deja la el? Pe cine? Pe Victor Ponta? Să-l ajute să termine cu bine exerciţiul de imagine? Să ajungă avioanele la Bucureşti în siguranţă, pentru ca miniştrii USL, care şi-au dat zilele astea măsura incompetenţei, să se încoloneze pe aeroport la căpătâiul celor răposaţi, ca să mai smulgă nişte voturi? După tragedia aviatică din Munţii Apuseni, în care au murit Aurelia Ion şi Adrian Iovan, am înţeles un lucru: statul român funcţionează ireproşabil când eşti deja mort. Când timpul nu mai este un factor determinant. Când orice minut pierdut, care poate face diferenţa între viaţă şi moarte, nu mai contează. Pentru politrucii care parazitează administraţia publică, paralizând astfel instituţii de care depinde viaţa unor oameni, un român mort este preferabil unuia viu. Mort, Sistemul se poate bizui pe el. Îl poate ajuta să demonstreze că este "eficient". Viu, un român poate devoala ineficienţa Sistemului. Incompetența celor care-l servesc. O incompetență care te omoară, chiar şi după ce Dumnezeu a decis să te lase-n viaţă. Aşa cum s-a întâmplat cu Aurelia Ion, care a murit cu zile. De frig. Mort, Sistemul se poate baza pe un român că votează cum trebuie. Aşa s-a întâmplat la referendum. Poate de aceea, Guvernul nu e sensibilizat de dramele românilor vii, cât este "impresionat" de tragediile românilor morţi. Poate a venit timpul să înfiinţăm un Minister al Pompelor Funebre. Sigur va funcţiona ireproşabil. Poate de aceea nu se înfiinţează celule de criză la timp, sau miniştrii pasează responsabilitatea, sau apar relaxaţi la televizor, sau dau declaraţii despre salvarea unor oameni aşezaţi pe scaunul maşinii, sau regretă că s-a întâmplat o tragedie în timpul mandatelor lor. Ne-am lămurit zilele astea că România este, într-adevăr, "Ţara lui Doamne-ajută!". Este printre puţinii care ne poate ajuta. Pentru că Sistemul s-a bazat întotdeauna pe români "morţi", scârbiţi de politică, cu simţurile civice anesteziate, care nu mai reacţionează la fărădelegile hoţilor plini de viaţă. Poate ar trebui ca moartea Aureliei Ion şi a lui Adrian Iovan să îi trezească pe români din "moarte cerebrală". Decesul nu a fost constatat. Poate la sfârşitul acestui an ne vom lua viețile înapoi. Doamne-ajută!