Florian Bichir: "În mod paradoxal, ce anunţa în urmă cu câţiva ani Dinu Patriciu şi era privit drept un extraterestru începe să prindă contur: o alianţă PSD-PNL."
În mod paradoxal, ce anunţa în urmă cu câţiva ani Dinu Patriciu şi era privit drept un extraterestru începe să prindă contur: o alianţă PSD-PNL. Proaspăt revenit în fruntea PSD, Adrian Năstase a prezentat mai multe variante privind viitorul partidului: prima dintre acestea este eventualitatea organizării la vară de alegeri legislative odată cu cele locale. A doua alternativă o reprezintă alegerile separate fără intrarea PSD la guvernare, iar a treia alegeri separate, dar cu intrarea PSD la guvernare alături de PNL.
Dincolo de simpatiile sau antipatiile noastre, trebuie spus că Adrian Năstase face o analiză rece şi cât se poate de reală:
„O opţiune pentru PSD este să facă o alianţă care să obţină majoritatea absolută a mandatelor parlamentare. Aceasta însă trebuie să fie una politică, preelectorală, astfel încât şeful statului să fie obligat de Constituţie să nominalizeze din rândurile ei un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Dacă alianţa se formează după alegeri, adică nici un actor înscris în cursa electorală nu obţine 50%Σ1 din mandate, Traian Băsescu poate numi pe oricine pentru postul de premier. Într-o astfel de situaţie, PSD şi PNL par a fi forţate să accepte un guvern minoritar PDL. (...) Din acest punct de vedere, este esenţial ca ecuaţia politică a anului 2008 să fie una favorabilă PSD, adică o formulă în care PSDΣPNL > (mai mare decât) PDL sau, mai general, Traian Băsescu să nu fie capabil, datorită rezultatelor electorale şi datorită „experientelor istorice“ dobândite de PNL şi UDMR, să mai forţeze o majoritate politică, aşa cum a reuşit în decembrie 2004“.
Strategia are şi o fisură însă. Problema PSD-ului, dar şi a PNL-ului este dacă PDL va obţine o majoritate parlamentară. Tocmai de aceea, noul partid PDL se află într-o permanentă campanie electorală şi trage din orice poziţie în actualul executiv. Iar o implicare energică a lui Traian Băsescu în campania electorală poate ridica PDL la un procent care să-i permită să guverneze în linişte, eventual cu ajutorul minorităţilor din parlament, la care s-ar putea adăuga Uniunea Civică Maghiară. Uniune aflată în creştere după căderea în politicianism ieftin a UDMR-ului.
Din nefericire pentru PNL, strategia lui Adrian Năstase pare a fi singura opţiune viabilă. Ajunşi la un procentaj care se învârte în jurul a 10%, liberalii par a fi condamnaţi la coabitare cu PSD-ul. Dacă până acum flirtau parlamentar, cele două partide vor trebui să se căsătorească cu acte în regulă. Altfel vor privi cum PDL va guverna România ani buni. Sau poate asta şi vor unii liberali, pentru că asta era şi teoria lui Dinu Patriciu: un partid mic, care să facă jocurile în parlament prin balansarea de la o formaţiune politică la alta. Un fel de joly joker fără de care nimeni să nu poată lua vreo decizie importantă. Mai complicată este situaţia PSD-ului, pentru că este un partid mare, mamut care este obişnuit să guverneze, iar baronii locali nu sunt obişnuiţi să frece banca opoziţiei. Ci să stea în fruntea bucatelor, acolo unde sunt banii, dar şi factorul decizional.