Două elemente aparent contradictorii: la ultima rectificare de buget s-au dat câteva sute de milioane de lei către autorităţile locale, practic o mită pre-electorală pentru baronii locali, iar Crin Antonescu se duce să candideze în fieful lui Liviu Dragnea.
Concluzie: puterea centrală se diluează şi trece în mâna unor liderii locali de talia lui Mazăre, Oprişan sau Vanghelie. Sunt un adept al descentralizării şi autonomiei. Comunitatea trebuie să fie cea care decide ce se întâmplă cu spitalele sau să controleze şcolile. A întârziat nepermis de mult transferul unei părţi a poliţiei - în mod deosebit a celei rutiere - către oraşe şi judeţe. Metroul trebuie cedat către administraţia Bucureştiului, pentru ca întregul sistem de transport să fie integrat. Acestea sunt nişte principii, care ar trebui evaluate dincolo de persoana care ocupă temporar funcţia de primar sau preşedinte de consiliu judeţean. Îngrijorător este însă momentul în care tot mai multe resurse încep să fie acumulate la nivel local, iar cei care le gestionează sunt complet liberi de responsabilitate. Mai clar, baronii locali pot fura nestingheriţi. Eu văd ceea ce se întâmplă în Bucureşti, bănuiesc că situaţia este mai proastă în provincie. Aproape fiecare leu cheltuit de administraţia de aici - fie că este vorba de primăria generală, fie de cele de sector - este vămuit. Fără ruşine - vezi celebrele exemple ale panseluţelor cumpărate de mai toţi primarii la preţ dublu, triplu, faţă de cel de piaţă. Publicului nu-i pasă ("ce parc frumos a făcut, maică"), acceptă fără ruşine şpăgile cu pui şi orez, iar primarii sunt realeşi en fanfare. Presa fie nu are resurse, fie este controlată. DNA-ul nu a înregistrat, după ştiinţa mea, nici o anchetă majoră în Capitală. În provincie, este mai rău: media locală este complet subordonată, iar procurorii şi judecătorii nu vor să-i supere pe aleşii locali. Am văzut, întâmplător, cum l-a nenorocit Mazăre pe un expert tehnic care îndrăznise să-i facă un raport negativ. Nu era zi în care omul să nu înhaţe o amendă: nu curăţase trotuarul, nu parcase maşina legal, toate mizeriile posibile. Ascensiunea lui Liviu Dragnea, baronet îngâmfat şi prostuţ, arată cât de mare a devenit puterea liderilor locali. Fenomenul era vizibil din 2008, când PDL a acceptat ca baronii să nominalizeze oameni în executiv, ceea ce a făcut ca personaje ca Igaş sau Ariton să ajungă miniştri... Dar acum, faptul că prinţul moştenitor Crin Antonescu nu a avut curaj să-l excludă din partid pe Chiliman şi s-a dus să candideze în terenul lui Dragnea, confirmă faptul că liderii de la Bucureşti au devenit prizonierii baronilor. Probabil că Dragnea îi asigură lui Antonescu o victorie spectaculoasă - peste 60% - şi cere în schimb postul de premier, din 2014 sau 2016. Omul s-a săturat să fie şefuleţ peste un judeţ încremenit într-un ev mediu ceauşist. Ca fapt divers, va fi interesant dacă liderul PNL va lua un scor mai bun decât Ponta, în Gorj...Revenind, puterea baronilor locali este facilitată şi de faptul că Ponta şi Antonescu sunt personaje slabe, superficiale, mari amatoare de viaţă plăcută şi dependente de sponsorizări... Ar fi trebuit să ne dăm seama din 2009: şleahta baronilor este mai puternică decât guvernul central. Tandemul Ponta-Antonescu nu va fi decât faţada regimului Dragnea, Mazăre, Negoiţă şi compania. Ascensiunea lui Liviu Dragnea, baronet îngâmfat şi prostuţ, arată cât de mare a devenit puterea liderilor locali ai USL