Florian Bichir: "Un stat care nu poate să aibă grijă de cetăţenii săi, de naţiunea care i-a fost încredinţată, nu merită să dăinuie".
E puţin spus că statul român este în prag de disoluţie. E parazitat de lupte intestine, de scandaluri interminabile între preşedinte şi prim-ministru, de acuzaţii privind apartenenţa unuia sau altuia la servicii secrete străine...
Acum două zile a avut loc devastarea prin forţă a Sediului Central al Comunităţii Românilor din Serbia de la Vârşet. În ultimii doi ani, „persoane necunoscute“ - cum le place autorităţilor sârbe să anunţe - au inscripţionat lozinci xenofobe pe zidurile Comunităţii şi au intrat cu forţa de trei ori în birourile sediului central. De fiecare dată, „persoanele necunoscute“ au cercetat documentele importante ale arhivei şi au scormonit în baza de date din calculatoare, iar Ministerul Afacerilor Interne din Serbia nu a întreprins nimic. Acest fapt nu reprezintă o noutate: pe uşa sediului asociaţiei culturale Ariadnae Filum, din Bor, a mai fost scris, în două rânduri, „Marş din Serbia“ şi desenate obscenităţi, iar pe 6 iunie 2005 - au fost sparte ferestrele. România nu a luat poziţie! E prea ocupată să se scuture de zoaiele care-i sunt puse în cap de politicieni mărunţi, care se jenează când vine vorba de interesul naţional. La cererea sa personală şi a sutelor de credincioşi ortodocşi români din Valea Timocului, Boian Alexandrovici a fost hirotonit preot pe 5 iunie 2005, la Schitul „Schimbarea la Faţă“ din Munţii Retezat, de către PS Daniil Stoenescu.
Tânărul preot român de 20 de ani, din satul Malainiţa, raionul Negotin, a ridicat cu sprijinul credincioşilor, în grădina sa, o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ în care slujeşte în limba română. Ridicarea bisericii a isterizat autorităţile sârbe. Poliţia din Negotin a obţinut o autorizaţie de demolare, iar oficialităţi locale sârbe au cerut intervenţia armatei. Şicanat periodic de autorităţile sârbe, atât cele bisericeşti, cât şi cele laice, părintele Boian a fost decorat de Traian Băsescu, preşedintele României. Tenaci, sârbii nu s-au lăsat şi l-au invitat deja de două ori la Tribunalul bisericesc, pentru a-l caterisi, adică dezbrăca de haina preoţească. Nu contează că nu au dreptul, din motiv ce nu ei l-au preoţit. Nu vor să audă slujbă în limba română! Şi când îi aud pe unii că vorbesc despre „fraţii noştri ortodocşi sârbi“ sau despre absurdul mit al prieteniei dintre români şi sârbi!
„Nu ne interesează ce zice Biserica Ortodoxă Sârbă, pentru că noi suntem neam românesc. Nu mai vrem să fim români uitaţi şi credem că ar fi un mare păcat să rămânem aşa. Ne rugăm de voi să nu ne lăsaţi fără păstori din neamul nostru şi fără legătură cu Biserica-mamă“, spune părintele Boian.
Credeţi că l-a auzit vreo autoritate de stat? Aiurea! Cu excepţia Patriarhului Daniel, care l-a încurajat şi sprijinit, părintele Boian este ignorat ca un ciumat. În aceste condiţii, putem vorbi de un stat? Fără coordonata naţională, aduce mai curând cu un SRL.