Zilnic sunt oprit pe stradă şi întrebat acelaşi lucru: “Ce-i de făcut?". Sincer habar nu am! Nu sunt la putere, nu a terminat ASE-ul şi nici nu sunt vreun geniu care s-a îmbogăţit la bursa din Wall Street şi refuză flegmatic să-şi ajute ţara.
În plus, n-am vocaţie de revoluţionar, ca Tudor Vladimirescu cu a sa celebră declaraţie: “Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor !". Nu-s nici măcar un pitic din mult-dorita şi aşteptata scenetă politică Albă ca Zăpada, un Dan Diaconescu de carton.
Oamenii au însă nevoie de răspunsuri, caută în ochii tăi soluţii şi vor neapărat confirmări: “Nu-i aşa că bandiţii ăştia ne-au omorât? Că ne ducem, dracului de râpă?". Dumneavoastră, sincer, ce aţi răspune? Aşa că dau gânditor-meditativ din cap şi privesc încruntat! Orice cuvânt ar fi de prisos, ar strica scena. Iar oamenii, răcoriţi, pleacă mulţumiţi: “Ştiam eu că am dreptate!".
La urma-urmei ar trebui să le explic ore în şir că eu nu mai cred în politicieni, în soluţii politice, deşi pâinea şi cuţitul este la ei în mână. Nu mai cred în lozinci, în această clasă politică nemernică. De fapt un amic din PSD, pe care îl apreciez pentru onestitate, mi-a spus zilele trecute următoarele, ca pe un secret, ca pe o mare taină: "Crezi că noi făceam mai mult pe recesiunea asta?". Şi s-a grăbit să adauge: "Cel mult, poate nu furam la fel de mult". Pe asta cu furatul n-am mai apreciat-o pentru că politicienii, indiferent de cularea lor politică, au asta-n sânge. Uite, hai, ca să nu generalizez, nu aproape toţi! Sunt rari, ca speciile pe cale de dispariţie, ăia cinstiţii! Eu, care sunt un om de dreapta, nu sunt PDList, nici măcar cât negru sub unghie. Cu toate acestea, nu cred că un alt guvern ar face mai mult decât actualul. Că sunt destui habarnişti în Executiv este iarăşi o axiomă.
O schimbare de guvern poate avea meritul de a mai detensiona galeria, precum la fotbal. Cum lotul este acelaşi, "aştia-s şchiopii, cu ei lucrăm şi mai avem până la perioada de transferuri", schimbi antrenorul. Produci o emulaţie, schimbi atmosfera la lot, cum spun jurnaliştii sportivi. Şi se poate să ai un mic succes, dar lotul bată-l vina, tot ăla rămâne. Toţi, şchiopi! Dar mai aduci liniştea în tribune! Mai dai o speranţă fanilor!
Aş fi un ipocrit dacă aş da soluţii economice. Ştiu de la colegii mei de la economic nenumărate gafe pe care le-a făcut guvernul. Dar eu gândesc mai simplu, hai, să-i spunem ţărăneşte. Economia nu merge, bani nu sunt! Simplu ca bună ziua! Care-i soluţia? Că la soluţii nu prea aud pe niciunul ieşind la tablă. Doar că Boc e depăşit şi că Băsescu- i dictator. OK, asta ştiam! Uite, sunt şi de acord. Dar economic cum o scoatem la capăt? Tipărim bani în pivniţa guvernului?
E firesc, aproape organic, să fii de partea opoziţiei, să o simpatizezi! E normal să înjuri puterea, mai ales în perioadă de criză. Asta-i jocul democratic. Dar sunt sătul de lozinci. Pentru numele lui Dumnezeu, vreau soluţii! Vreau soluţii mai ales de la Opoziţie, nu guverne din umbră şi declaraţii sforăitoare! Impotenţa politică mă exasperează! Totul nu este decât un joc al cuvintelor, al replicilor acide date la televizor, un mare teatru de prost gust. Jucat de nişte amatori netalentaţi care n-au nici măcar ATF-ul la seral sau au absolvit o particulară.
Nu mă întrebaţi de soluţii! Mai ales de cea politică pentru că nu mai cred. Alternanţa e doar o amăgire. Specialiştii şi, slavă Domnului, are destui ţara asta, ar trebui să se pronunţe. Nu gargaragii de politicieni, samsarii ăştia de voturi! Peleagra asta a Neamului Românesc. Nu mai aşteptaţi de la ei miracole, soluţii, panaceul pentru toate durerile noastre! Eu aş avea câteva soluţii, dar sincer mi-e frică să vi le împărtăşesc pentru că voi fi imediat acuzat de lipsă de toleranţă şi voi fi catalogat anti-democrat. Cert este - şi asta scrie în toate manualele de sociologe şi politologie - că o democraţie putredă duce invariabil la dictatură sau în cel mai fericit caz la autoritarism!