Niciunul din sutele de comentarii din pres? ?i de la televiziuni în urma declara?iilor pre?edintelui Traian B?sescu nu pare s? fi dat importan?? unui lucru esen?ial. ?i anume, c?, pentru prima oar?, pre?edintele i-a indicat între co-responsabilii pentru dezastrul ??rii pe to?i cei 471 de parlamentari.
Nu s-a rezumat la 322, „listacii” din 2007, nici la cei 256 „suspendaci” din 2012, ci la Parlament în integralitatea lui. Cu alte cuvinte, între pre?edinte ?i întreaga clas? politic? s-a produs o ruptur?, probabil, definitiv?. Ca lucrurile s? fie limpezi, în interven?ia de vineri a oferit ?i o echivalen?? care nu las? niciun dubiu asupra faptului c? nu mai a?tept? nimic (bun) din partea nim?nui: to?i sunt o ap? ?i-un p?mânt: „guvernul Ponta face acelea?i gre?eli pe care le-a f?cut guvernul Boc, adic? [angajeaz?] peste tot numai politruci.” Nu cunosc, fire?te, motiva?iile profunde ale acestor atacuri pe cât de dure, pe atât de conforme cu situa?ia cumplit? a ??rii. Pot, în schimb, s? b?nuiesc frustrarea unui pre?edinte care nu a fost urmat, din convingere, în marile sale proiecte de nimeni: nici în reforma statului, nici în lupta împotriva corup?iei, nici în pariul nordatlantic. Mai trist e c? op?iunile sale au un ecou atât de slab în urechile popula?iei, încât fiecare silab? rostit? nu face decât s?-l izoleze ?i mai mult. Problemele ridicate n-au iscat nici m?car obi?nuita isterie în pres? ?i la televiziunile „de serviciu”. Ceea ce indic? acela?i lucru: c? semnalele de alarm? trase de pre?edinte nu... alarmeaz? pe nimeni. Politrucii î?i v?d de ale lor, electoratul a pus deja ?tampila pe viitorii incompatibili, trasei?ti, vânz?tori de voturi, sforari transpartinici, ?antaji?ti, escroci ?i ho?i. Jocurile sunt f?cute. Ba chiar ?i destinul pre?edintelui e jucat. De-acum, rien ne va plus. Dac? USL ob?ine majoritatea, ?eful statului va fi eliminat de pe scen?, indiferent c? vor exista sau nu motive. ?i asta nu pentru c? Traian B?sescu personal îi mai poate atinge fie ?i cu o floare. Ci pentru c? el e inamicul natural. Inten?ionat ori nu (în opinia mea, inten?ionat), Traian B?sescu a dorit s? lanseze un semnal ferm: c? e singurul personaj politic cu adev?rat interesat de destinul european al României — UE fiind unica op?iune posibil?, dac? nu vrem s? ajungem o popula?ie. Mesajul a fost totu?i receptat, drept dovad? c? nu s-a prea b?tut moned? pe presupusa mân? de ajutor întins? ARD. Nici n-ar fi avut vreun rost s-o întind?, de vreme ce vocea acestei alian?e e complet surdinizat?. Cu excep?ia lui Mihai R?zvan Ungureanu, niciunul din politicienii dreptei nu pare convins c? merit? s? lupte pentru ideile lor. Ei merg „la ciupeal?”, aranjând la greu „blaturi”, mizând pe faptul c?, la un moment dat, uria?ul cu picioare de lut, USL, se va pr?bu?i. În acest context, pre?edintele Traian B?sescu a f?cut tot ceea ce un politician inteligent poate face: ?i-a delimitat teritoriul. Vocea ra?iunii î?i spune c? oricât ai fi de obtuz, de orbit de ur?, de otr?vit de frustr?ri, nu po?i ignora anumite adev?ruri. Din p?cate, mult prea mul?i români sunt prizonierii urii f?r? leac. Am p??it pe panta sinuciderii ?i pân? nu alunec?m în afara Europei n-o s? ne trezim. Iar când ne vom trezi, ar fi bine s? adormim la loc. Chiar dac? somnul de-atunci ar putea fi somnul de veci.