Între contrabanda generalizată din vămi, cazul inspectorului Şoric şi dosarul preşedintelui CJ Argeş există o legătură.
Cheia acestui şir îl reprezintă caracterul dominant al complicităţilor locale în sistemul democratic românesc. Politicul a subjugat societatea, nimic nou. Decepţia este că mafiile locale domină viaţa politică.
Debandada din vămi este expresia dizolvării ierarhiei militare în balta influenţelor locale. Suntem martorii muţi ai unei descentralizări oculte, care înseamnă abandonarea resurselor în ghearele baronilor. Statul s-a tribalizat, avem cetăţi-oraşe, judeţe-ducat şi baroni cu norme de tip feudal: sprijină regele în războaiele electorale dacă li se garantează beneficii şi o largă autonomie. Interesul naţional dispare sau e luat în băşcălie într-un stat împărţit în triburi şi în care organizatorii de mitinguri electorale ajung tartori peste trei judeţe şi o vamă. Concurenţa politică se reduce la o luptă surdă pe ciolan. Învelişul ideologic e dat la o parte şi mototolit ca staniolul de la ciocolată.
Puterea centrală devine extensia tentaculelor din teritoriu. Baronii Ştefan, din Piatra-Neamţ, şi Flutur, din Suceava, şi-au împărţit influenţa în Ministerul Economiei, Romsilva şi în vămile din nord. Şi-au pus oamenii lor, iar scopul nu era urmărirea vreunui ideal pueril, cum ar fi intrarea în Schengen, ci accesul la fonduri. La fel era pe vremea lui Cozmâncă, Mazăre sau Fenechiu. Hârjoana vameşilor de pe graniţele non-UE n-ar fi fost posibilă fără protecţie politică. E o poveste veche de doi ani şi cunoscută în numeroase cercuri. În toamna anului trecut au apărut primele semnale negative legate de aderarea la Schengen, iar lui Vasile Blaga, care încă mai era ministru, i s-a cerut închiderea robinetului de la Siret. Pe plan local, nimeni nu mişca un deget, Suceava era un bulevard pentru traficul cu ţigări. Conform procedurilor standard, prefecţii primesc informări de la birourile teritoriale ale serviciilor secrete, iar procurorii DNA şi DIICOT de la nivel judeţean au informatori şi monitorizează domeniile sensibile, cum e contrabanda cu ţigări. Acţiunea a fost declanşată de la Bucureşti, cu o întârziere de doi ani, în pragul compromiterii aderării la Schengen.
Practicile din feuda lui Nicolescu de la Piteşti erau, de asemenea, arhicunoscute. Influenţa acestuia în domeniul retrocedărilor funciare era de notorietate. Dosarul său vegeta din 2009, iar singurul motiv de iritare pentru liderii PSD ar putea fi, eventual, că DNA s-a hotărât, până la urmă, să-l scoată de la naftalină. Descrierea faptelor imputate lui Nicolescu, în motivaţia măsurii de arestare pentru 29 de zile, arată cu mare acurateţe cum funcţionează un centru de putere local: licitaţii trucate în beneficiul rudelor, retrocedări, decizii arbitrare. Preşedintele CJ Argeş intrase în folclor, i se spunea "Vecinul", pentru că beneficiase de atâtea retrocedări încât era aproape imposibil să nu ai teren apropiat de al lui.
Constantin Nicolescu e ca Nautilus, fosila vie, un specimen din paleozoicul politicii, coborât pe filiera lui Sechelariu, cel care se credea pe vremuri Ştefan cel Mare. DNA i-a bătut la uşă după 15 ani, timp în care complicităţile locale şi protecţia justiţiei au funcţionat perfect. Singura chestie demnă de reţinut de pe urma îndârjirii cu care PSD a sărit să-l apere este că Nicolescu n-ar fi fost arestat dacă n-ar fi avut loc mitingul de la Mioveni.
Cazul Şoric n-ar fi existat dacă vecinul său, interlopul Măraru, n-ar fi fost împuşcat cu trei gloanţe într-o duminică la prânz. Inspectorul-şef Aurelian Şoric a descoperit o gură de rai la Piatra- Neamţ. Vilă, teren concesionat de la primărie, relaţii amicale cu cămătarii, dar şi cu primarul Pinalti. O singură familie fericită.
Încălcarea regulilor statului de drept este sistemică în centrii de putere locali, cei care întreţin cu resurse autoritatea centrală, ajungând să o domine. Inechităţile în faţa legii au o singură explicaţie: politizarea excesivă. Statul e în mâna baronilor, iar mediul economic e la mâna unui stat supradimensionat. Dacă politicul nu iese din administraţie şi economie, implementarea reformelor va rămâne la fel de anevoioasă. Anacronismul puterii reprezentate de baronii locali explică lipsa de aderenţă a reformelor şi reprezintă una din cauzele lentorii cu care România iese din criză. Traian Băsescu spune că nu mai aşteaptă nimic de la PDL. Ca şi cum ar fi crezut că poate ţine tigrul în lesă şi acum s-a resemnat. Ca să nu fie dezamăgit, ar fi trebuit să nu-şi cumpere niciodată un tigru.