Traian Băsescu ne trimite, în scandalul corupţiei din vămi, după cai verzi pe pereţi. Mai exact, la originile documentate ale fenomenului, la Dinu Vamă şi descendenţii lui liberali şi pesedişti, departe de partidul de guvernământ.
"Un joc politic" a acuzat preşedintele României acele declaraţii care implică PDL în corupţia din vămi, cu toate că indiciile din dosarul "Halmeu" duc nu spre Dinu Vamă, ci spre PDL. Iar dacă partidul nu poate fi judecat într-o sală de tribunal, el are cel puţin o răspundere morală pentru că a numit în funcţii corupţi şi şantajabili ale căror nume se regăsesc în dosarul "Halmeu".
Pentru a nu pierde din vedere pădurea din cauza copacilor, să recapitulăm. Operaţiunea din vămi are două părţi distincte: mica şpagă de la frontiere, din care şi-au miluit conturile toate partidele, şi cazul "Halmeu". Un caz de mică corupţie şi unul de mare corupţie, două feţe ale aceleiaşi monede. Din şpaga zilnică luată de inspectorii vamali de la contrabandişti se finanţează mita pentru obţinerea unor posturi de conducere în administraţie. Mita oferită de Nicoleta Dobrescu pentru obţinerea şefiei Vămii Hamleu s-a intersectat de două ori cu partidul de guvernământ: o dată prin Eugeniu Petrescu, om bun la toate prin PDL fără nicio calitate în dosarul DNA, şi a doua oară prin Radu Traian Mărginean, numit în funcţia de şef al vămilor de PDL, la propunerea secretarului general al partidului Vasile Blaga, el însuşi fost şef de vamă.
Şeful statului l-a certat public pe omul de afaceri arestat în dosarul "Halmeu", Liviu Florian, cel care a declarat în faţa procurorilor că banii mergeau spre "un partid şi un şef de instituţie": "Acest om de afaceri să spună cărui om trebuia să-i ducă banii. Altfel e un joc politic de cea mai proastă calitate". Sună această declaraţie a încurajare la destăinuiri complete? Poate că da, şeful statului a mai făcut şi altele asemenea săptămâna trecută. Dar nu e obligatoriu ca Liviu Florian să cunoască traseul banilor, poate că el doar a reprodus ce i s-a spus. Răspunderea de a găsi răspunsul la întrebarea dacă mita de la Hamleu a ajuns şi în bilanţul PDL îi revine în primul rând instituţiei conduse de Daniel Morar.
Şi chiar dacă o parte din mita de la Hamleu nu a ajuns în conturile PDL prin donaţii - Eugeniu Petrescu este un mic finanţator al partidului potrivit Monitorului Oficial - PDL tot poartă o răspundere în acest caz. PDL l-a numit într-o funcţie importantă în statul român, cum e conducerea vămilor, pe Radu Traian Mărginean, un personaj coruptibil. Ba, mai mult, chiar în toiul scandalului, Vasile Blaga, un lider marcant al partidului de guvernământ, şi-a declarat încrederea deplină în fostul şef al vămilor suspectat de procurori că a primit mită 130.000 de euro şi că urma să mai primească încă 300.000 de euro. Radu Mărginean nu este un caz izolat. Dan Păsat, cercetat de procurori pentru corupţie şi şantaj, a intrat în Parlamentul României pe listele PDL, acelaşi partid care l-a instalat director al Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare pe celebrul torţionar don Costel.
PDL a continuat practica predecesorilor de numire în funcţii a unor indivizi corupţi şi coruptibili ca Radu Mărginean. De ce? Pentru că aceştia pot fi şantajaţi şi, în consecinţă, controlaţi. Şantajul ca mod de a conduce statul a fost analizat de un profesor de ştiinţe politice de la Universitatea Yale pe Ucraina sub conducerea lui Leonid Kuchma. Această relaţie simbiotică între corupţie, şantaj şi loialitate este, potrivit lui Keith Darden, fundamentul statului şantajist. Şi dacă privim cu atenţie în jur vedem că sistemul funcţionează de ani întregi în politica românească şi a infectat şi alte câmpuri sociale precum presa. În schimbul toleranţei faţă de corupţie, PDL primeşte subordonarea necondiţionată a unor indivizi şantajabili cu dosare şi dosărele elaborate în timp de instituţii precum "Doi ş’un sfert". De aceea în România nu există voinţă politică în lupta împotriva corupţiei. Corupţia produce şi bani pentru politică, dar şi funcţionari obedienţi.
Iar dacă România este într-adevăr un stat şantajist, atunci nu vom afla niciodată cine este Regina corupţiei din vămi, dacă ea există. Pentru că Regina nu poate proveni decât din partidul de guvernământ din moment ce PDL a făcut numirile la şefia vămilor. Un alt element de recunoaştere a statului şantajist este aplicarea selectivă a legii. Regina şi loialiştii ei sunt, de regulă, exceptaţi.