Miroase a praf de puşcă în politică şi economia de stat. O mare sursă de avantaje nelegitime a politicienilor este pe cale să primească o lovitură mortală.
Iar dacă nu o va primi, şi afirmaţia de mai sus va fi de o banală naivitate, înseamnă că politica de dreapta în România e moartă, iar de şmecheria populist- socialistă nu vom mai scăpa în veci.
Fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu spune, în interviul publicat ieri de "Evenimentul zilei", că "anul acesta urmează restructurarea regiilor. Aici clientela tuturor partidelor va fi lovită direct în inimă".
Societăţile de stat au fost timp de douăzeci de ani o sursă de voturi şi bani. Menţinerea unei structuri de personal supradimensionată însemna voturi. Oamenii din regii erau plătiţi, până la urmă, tot din taxele şi impozitelor contribuabililor, iar această formă de protecţie socială, mascată şi perversă, însemna un şantaj electoral practicat fără scrupule de partidul care avea în parohie respectiva unitate. Restructurarea înseamnă, în primul rând, reducere de personal.
Oricât de cinic ar părea, acesta este adevărul. Aceasta a însemnat şi în cazul restructurării mineritului din Marea Britanie de la începutul anilor ’80 şi în cazul industriei auto din SUA, imediat după debutul crizei economice pe care tocmai o trăim cu toţii. Şi în orice altă situaţie doriţi.
Şi aici apare prima împotrivire a clasei politice. Eventuala restructurare a regiilor înseamnă pierderea de voturi. Prima lovitură în inima clientelei politice. A doua lovitură este la capitolul cheltuieli. Sistematic, societăţile de stat practică un mod netransparent şi profund lipsit de fair-play concurenţial de efectuare a achiziţiilor. Mai simplu spus, căpuşare.
Ace de cravată de sute de euro, cizme din cauciuc la preţ de pantofi de lux şi tot felul de alte cumpărături al căror adaos comercial, obscen într-o economie de piaţă normală, mergea direct sau indirect în conturile unor oameni politici. Este evident că aceştia se vor împotrivi. Vor spune că se pot face restructurări şi fără disponibilizări, că trebuie analizat, discutat, negociat şi, mai ales, ridică o întrebare plină de ipocrizie, de ce acum?
Pentru că nu e prea târziu, de exemplu. Nu e prea târziu ca o guvernare care se pretinde de dreapta să scuture acest copac plin de omizi pentru ca toţi românii să aibă şansa să se bucure de o creştere economică temeinică pentru anii ce urmează, care să ne permită prosperitatea, cel puţin celor care nu vrem să depindem de stat. Şi să putem plăti inclusiv pentru cei pe care restructurarea înseamnă şomaj. Amintiţi-vă de SIDEX. O gaură neagră a economiei româneşti pentru anii ’90.
Directori numiţi politic, căpuşare ca la carte, tot tacâmul. După privatizare, lucrurile au fost stabilizate doar blocând clientela politică. Doar de atât a fost nevoie atunci. Acum e nevoie de ceva mai mult. Acelaşi Sebastian Lăzăroiu: "Majoritatea, evident, va mârâi când va fi vorba despre regii. Anticipatele reprezintă singura armă care poate convinge partidele să susţină restructurarea regiilor. Dacă vor să dea jos guvernul care face asta, atunci cred că ar fi o soluţie să se pregătească de alegeri cu un an mai devreme. Probabil că între anticipate şi restructurarea regiilor vor prefera-o pe ultima".
Cuţitul despre care amintea Lăzăroiu la începutul textului este, fără doar şi poate, în mâna lui Traian Băsescu. Va tremura această mână? Am un argument puternic că nu. O revenire economică puternică, menită să înscrie din nou România în lupta pentru recuperarea decalajelor faţă de restul Uniunii Europene, imposibil de realizat fără a restructura regiile de făcut voturi şi bani, ar putea însemna o oportunitate unică pentru preşedinte. Aceea de a avea din nou şansa să intre în cărţile de istorie. Şi ştim cât de mult îşi doreşte asta.