Horia Ghibuţiu: "Prostituţia din România şi-a făcut loc pe agenda publică ieri, cu ocazia conferinţei de presă susţinute de Cătălin Predoiu, de la care am aflat că noul Cod Penal nu va legaliza înjosirea femeilor nevoite să-şi procure astfel mijloacele de existenţă."
„Ne-am propus să reprimăm prostituţia prin practici moderne”, a precizat ministrul justiţiei, stabilind drept priorităţi reducerea traficului de persoane şi a proxenetismului. Perfect de acord. Deşi e greu de împiedicat gândul năstruşnic că oamenii legii plătiţi să asaneze trotuarele vor înţelege exact modul în care degradarea la care se supun nişte biete femei trebuie, de-acum înainte, combătută modern. De aceea, ne şi grăbim să venim în sprijinul organului, supunându-i atenţiei următoarea modalitate modernă, văzută într-un documentar la Discovery: clienţii prinşi la agăţat pe străzile frecventate de prostituate din Anglia erau fotografiaţi de poliţişti şi li se spunea că, dacă recidivează, vor primi la domiciliu un plic cu poza respectivă şi, desigur, cu o fotoexplicaţie lipsită de echivoc. Este un gen de acţiune care, sperăm, s-ar circumscrie modernelor măsuri de prevenţie invocate de Cătălin Predoiu. Nu vom deschide cutia Pandorei numită legalizarea prostituţiei în ţara noastră, cu toate că, de dragul dezbaterii şi luând pulsul opiniei publice - aşa cum este oglindită de forumul de pe site-ul ziarului nostru - ar fi ispititor să o facem (bunăoară, cititorul „Costa” crede că legalizarea prostituţiei ar aduce „beneficii nenumărate: taxe la stat, control medical, violenţa stradală în scop sexual mai redusă...”). Ar fi de observat însă că în România există tot soiul de prostituţii, despre care nu vorbesc miniştrii. Una dintre ele este prostituţia cu public. Practicată, pe banii unei naţiuni întregi abonate la societăţile de cablu, în văzul tuturor, adică inclusiv al copiilor. E prostituţia pe care o fac posturile de televiziune, nu de azi-de ieri, dar din ce în ce mai agresiv în ultima vreme.
Ştiu şi cum se închide televizorul, şi câte alte lucruri, mult mai interesante, se pot face în timpul liber decât să caşti ochii la „cutia magică”. În plus, chiar nu e prevăzut nicăieri rolul educativ al posturilor TV, care au obiective vădit lucrative. Constat însă că procurarea mijloacelor de existenţă ale unor televiziuni, adică banii rezultaţi de pe urma audienţelor, a ajuns prostituţie curată. Iar trivialitatea din ce în ce mai pronunţată şi pornoşagul nu mai colectează puncte de rating doar târziu, la emisiunea prezentată de Daniel Capatos, devenită lider de segment graţie Evei Kent şi travestitului Naomi, sau la „Poveştirile de noapte”, unde sunt reflectate personaje de aceeaşi factură. Prostituţia pentru audienţă s-a mutat şi după-amiază, cele două staţii care conduc în clasamentul audienţelor, Pro TV şi Antena 1, întrecându-se în vulgarităţi împărţite frăţeşte de emisiunile prezentate de Cătălin Măruţă şi, respectiv, de Mădălin Ionescu. La orele difuzării acestor show-uri, sunt şi copiii acasă. Cu astfel de programe, Ogică şi Sexy-Brăileanca pot constitui în mod cert modele pentru cei mici. Iată de ce consider că, dacă prostituţia de pe stradă e greu de eradicat şi, oricum, e un program prea vast, cea de la televizor ar trebui stârpită imediat. Dacă nu se poate altfel, scriu de bine despre CNA!