Sebastian Lăzăroiu este de departe cel mai bun comunicator al măsurilor de dreapta din actualul Guvern.
L-am văzut recent într-o emisiune televizată în care bănuiesc că se pregătea o execuţie publică a ministrului Muncii. A reuşit să evite capcanele întinse de moderator şi invitaţi, a dat răspunsuri clare şi de multe ori neplăcute şi a reuşit să contraatace elegant. Nu este un exerciţiu de admiraţie, ci un argument cât se poate de obiectiv că ceea ce zic, şi anume că Lăzăroiu, alături de Traian Băsescu, sunt vârfurile de lance prin care scorul electoral de peste 50% al USL poate fi răsturant. Lăzăroiu are o plăcere nebună, dar calculată, în a-i ataca pe cei doi lideri ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, şi aceştia par destul de pleoştiţi şi lipsiţi de nerv când e vorba să-i dea replica. Ce îl face pe Lăzăroiu să pară atât de puternic? În primul rând este vorba de contaminarea pozitivă cu imaginea lui Traian Băsescu. Fostul sfătuitor apropiat al preşedintelui, cu aerul său semi-misterios care dă impresia că ştie multe, produce în rândul adversarilor politici o reacţie similară cu cea pe care o produce Băsescu: îl poţi înjura fără grijă, dar îl poţi subestima doar dacă îţi asumi nişte riscuri uriaşe. Vîntu şi Geoană au experimentat asta pe propria piele şi povestea lor încă dă fiori în rândurile Opoziţiei mediatico-politice. Lăzăroiu este singurul politician care a reuşit să preia din această aură, ce se dovedeşte un pumnal foarte ascuţit. Opoziţia se teme de Lăzăroiu. Şi asta e o primă cauză care îl face puternic. A doua cauză este că Lăzăroiu este un om care chiar crede în valorile dreptei, ceea ce îl face, aşa cum spuneam şi mai sus, un comunicator redutabil. Greşeala de a pune pe el exact aceleaşi tunuri pe care televiziunile de ştiri le pun pe PDL-iştii care recită papagaliceşte din relizările Guvernului, iese deja la suprafaţă. Lăzăroiu poate fi înghesuit mediatic, fără doar şi poate, dar fără rafinament şi inteligenţă este greu, foarte greu. Acest impact mediatic pe care Sebastian Lăzăroiu îl are şi îl rafinează pe ce zi ce trece îl face de două ori mai periculos pentru Opoziţie. În al treilea rând, şi asta îl face de trei ori mai periculos, Lăzăroiu este puternic politic pentru că a coborât în iarbă. Nu s-a temut să alerge cu mingea la picior. A dat tribuna pe terenul de joc. Poziţia de ministru al Muncii este extrem de riscantă, dar Lăzăroiu, o persoană calculată îmi închipui, a făcut acest pariu. Pentru că această poziţie îi asigură exact ceea ce, cred eu, are nevoie în acest moment: posibilitatea nelimitată de a hărţui Opoziţia şi ocazia de a repeta, întocmai ca picătura chinezească, ce înseamnă reforma. De dreapta, bineînţeles. Dorinţa Opoziţiei de a-l pune cu botul pe labe pe Lăzăroiu, o dorinţă prostească până la urmă, din punctul meu de vedere, îl va face pe Lăzăroiu şi mai vizibil, şi mai coerent, şi mai de temut. Pentru că va trezi electoratul de dreapta şi îl va încolona până la urmă, chiar dacă o mare parte din acest electorat are destule reproşuri de adus actualei puteri. Planul "Lăzăroiu", pentru că sunt convins că e un plan, are un singur flanc slab, necălit în luptă: rezultatul votului. Sebastian Lăzăroiu nu a participat într-o luptă electorală şi până nu va face asta, va purta numele unui plan care are dinţi de lapte.
PS. Mie personal îmi place planul "Lăzăroiu". În primul rând pentru că poate relansa o dezbatere doctrinară şi aceasta nu va fi teoretică, ci una extrem de aplicată, din care dreapta poate ieşi câştigătoare. Europa se îndreaptă spre o realitate economică în care doar dreapta poate construi ceva pe termen mediu. În al doilea rând, pentru că distinşii membri ai USL care îmi vor citi umilul exerciţiu de realism politic, nu vor dori să înţeleagă nimic.