FLORIAN BICHIR: "N-aş fi scris acest text pentru că suntem în Postul Mare al Paştelui, al patimilor lui Hristos, când orice creştin se nevoieşte, după cum spun Sfinţii Părinţi: „Limba să nu vorbească minciuni, nedreptăţi şi cuvinte putrede şi stricăcioase“."
Un text din „Ziua“, semnat de cunoscuta hienă Dan Ciachir, mi-a umplut sufletul de tristeţe, de neputincioasă mâhnire. Fostul turnător la Securitate a găsit de cuviinţă să terfelească un mitropolit în plin post, să-l înjure creştineşte.
Infirm sufleteşte, Ciachir scrie că: „Înainte să îşi asume «îngerescul chip», ÎPS Laurenţiu a făcut să vină pe lume cinci copii“. Nu-i prima oară când acest condeier sugerează că vlădicul Ardealului este un călugăr „part-time“. Realitatea este însă alta şi de aceea gestul este şi mai trivial. Actualul mitropolit ÎPS Laurenţiu Streza, orfan de la vârsta de 13 ani, a fost timp de 23 de ani preot. Primii şapte ani a slujit într-o parohie modestă, Lisa, iar ulterior a venit la Sibiu ca profesor la Facultatea de Teologie. În 1992, ca urmare a unui cancer, soţia sa Eugenia s-a prăpădit, iar preotul profesor s-a trezit singur cu cinci copii. A vrut el să rămână văduv? Îşi poate închipui cineva că i-a fost uşor să-şi ducă jumătatea, după două decenii, pe drumul cel fără de întoarcere? După abia alţi patru ani de nevoinţă şi strălucită slujire la catedră, Sfântul Sinod l-a chemat la cea mai înaltă slujire, cea de arhiereu, ca episcop la Caransebeş. A acceptat cu greu, dar a făcut ascultare, ca întotdeauna. „Văduvoi“, cum îi place lui Ciachir să scrie, a mai avut Biserica noastră, şi încă unii străluciţi: Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Irineu Mihălcescu, episcopii Iosif Gafton, Emilian Antal, Lucian Triteanu, iar exemplele ar putea continua.
O altă mojicie a lui Ciachir - care nu are copii şi nu poate pricepe subiectul - este aceea că se ia de familia mitropolitului, mai exact de Ciprian Streza, lector universitar la Sibiu: „Ce luptă s-o fi dat în forul lăuntric al ÎPS Laurenţiu, între inima sa de tată şi cea de călugăr (mai nouă), până ce în această confruntare cardiacă să biruie emisfera monahală a cordului Înalt Prea Sfinţiei sale!...“
E oare vina lui taică-su că e băiatul deştept? Trebuia să-i facă lobotomie sau să fie oligofren ca să fie Ciachir fericit? Strălucit teolog, Ciprian Streza şi-a luat doctoratul cu lucrarea de aproape 600 de pagini, „Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare“. Dar de unde să ştie Ciachir asta? El e fascinat de viaţa intimă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de cancanuri popeşti, de trivialităţi şi inevitabil sfârşeşte vorbind de marea sa dragoste, coniacul...
E greu de priceput de unde vin atâta răutate, frustrare şi venin. Mutilat sufleteşte definitiv, Dan Ciachir îmbătrâneşte urât. Şi încearcă să-i murdărească pe cei din jur pentru a fi asemenea lui, care a mâncat lături la „Săptămâna“. Şi, ca orice bugetar onorabil, accepta băutură şi ţigări de la „băieţii cu ochi albaştri“ în schimbul turnătoriei. Nu putem decât să ne rugăm pentru sufletul lui nenorocit.