E groasă. "Ză Mazăr end Ză Fazăr" se întoarce. Când Jupiter Tonans de peste ocean îl trimite ca emisar direct pe Mercur, o face nu pentru negocieri şi pertractări, ci ca să bată cu pumnul în masă. Ultimul avertisment înainte de slobozirea trăsnetelor.
Faza discuţiilor a fost epuizată de însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA. În lunga vară fierbinte a lui 2012, pumnul greu al lui Philip Gordon, împreună cu pumnişorii Bruxelles-ului şi ai Londrei, a pus capăt rebeliunii anti-occidentale de la Bucureşti. Rămân nemuritoare în memoria colectivă imaginile cu puciştii dâmboviţeni Ponta şi Antonescu, scuturaţi de simpatice frisoane în faţa Micului Licurici. Cu ocazia noii lovituri a USL, descinde astăzi la Bucureşti succesoarea lui Gordon, Victoria Nuland. Femeia e destul de bărbată. Ea s-a făcut remarcată recent în Piaţa Maidan din Kiev, când a coborât la baricade şi a împărţit mâncare protestatarilor pro-occidentali. (Lucru care mă face să cred că în Ucraina lucrurile sunt departe de a se fi liniştit. Imaginaţi-vă că, în 1990, un emisar american ar fi pogorât în mijlocul "golanilor" din Piaţa Universităţii!) Adevărata bombă nu este însă venirea trimisului special american în România, ci faptul că nu se întâlneşte cu prim-ministrul ţării. Ponta a refuzat întrevederea. "Nu şi-a găsit loc în program", a explicat ministrul de Externe Corlăţean. Nu e greu de bănuit de ce. Spre deosebire de vara lui 2012, când era fraged aşezat în fotoliul de premier, acum a prins scoarţă. Îşi bărbiereşte tuleiele şi afişează aere de bărbat de stat. O morgă amestecată cu oboseală plictisită de propria superioritate. Când îi pui o întrebare, nu te priveşte: se uită în zare, pe deasupra ta, sau în jos, spre propriile bombeuri. Doar urechea îţi face favorul de a se apleca spre tine. Or, imaginea lui statuară, atât de migălos tencuită, ar fi făcută zdrenţe de urecheala americană. Dacă noi avem informaţii, atunci e sigur că le are şi Ponta. Derobarea de la întâlnirea cu emisarul american e cea mai bună dovadă că Victoria Nuland nu vine să stea la discuţii, ci să dea cu pumnul în masă. DEROBARE nu este însă cuvântul cel mai potrivit. Atacul grosolan de ieri al lui Gyorgy Frunda, consilierul personal al premierului (şi încă pe probleme externe!), la adresa Americii arată că Ponta a ales CONFRUNTAREA. "Nu suntem colonie americană!" vor fi mesajul şi atitudinea pe care, de la înălţimea de om care a dat mâna şi s-a hlizit pe stadion cu Obama, Ponta le va relua, atunci când asupra lui se va abate potopul criticilor. Goarnele şi antenele mediatice vor asigura zgomotul de fond care să acopere şi să minimalizeze vizita subsecretarului american. Ponta SFIDEAZĂ America. Şi-mi vine în minte emisiunea cu Traian Băsescu la EVZ - TV, de Bobotează. Te aşteptai ca, la început de an decisiv, şeful statului să rupă lanţurile. Să atace furibund. Când colo, a fost de o cuminţenie uimitoare. O singură dată a ridicat tonul. Iată ce a spus: "Aţi auzit la Victor Ponta vreo declaraţie în care să spună despre Transnistria, despre care ştim că este susţinută de Moscova, ceva rău? În schimb, la adresa occidentalilor a făcut o sumedenie de declaraţii. Indiscutabil e crezul lui Ponta. Daţi-mi un exemplu de declaraţie a lui Ponta care să afecteze Moscova!" În spatele aluziilor, mai transparente decât damigeana goală rămasă pe balcon după Revelion, Ponta este făcut omul Moscovei. Ne afăm în prezenţa celui mai grele acuzaţii posibile la adresa premierului. Nici măcar în vara lui 2012, când i-a fost capul în joc, Băsescu nu l-a atacat atât de cumplit. Înseamnă că de atunci, bănuielile s-au trasformat în informaţii. Apoi în certitudini. Aşteptăm dosarele. 2014 va fi un an crucial. Ca 1918 sau 1944. Depinde de sensul de mers. După 24 de ani, în care am reuşit să frânăm şi apoi să schimbăm spectaculos macazul spre Vest, România trage din nou spre Moscova. Nu de pomană Victoria Nuland a lucrat toată viaţa şi este expertă în probleme ruseşti şi ale spaţiului ex-sovietic.