Victor Ponta premier, Crin Antonescu candidat la preşedinţie din partea coaliţiei de guvernare PSD-PNL. Aceasta este dorinţa fierbinte a liderului liberal Crin Antonescu, care se vede deja învingător în faţa delfinului lui Traian Băsescu, orice gen va avea acesta.
Dar nu numai al lui. Este visul miliardarului liberal Dinu Patriciu, al mogulilor lui Mircea Geoană, al unor "băieţi deştepţi" care se conectează la partide în funcţie de ce primesc, contracte sau promisiunea unui viitor luminos. Al tuturor afaceriştilor nemulţumiţi că, vorba celebră a nemuritorului Bogdan Chireac, miniştrii PDL "nu împart" decât cu afaceriştii lor. Deşi unii mai împart.
În fine, Crin Antonescu a pornit vânătoarea în partid împotriva celor care se aşază de-a curmezişul. Excluderea unui deputat PNL înainte de moţiunea de cenzură pentru că a câştigat un post local în favoarea liberalilor, dar în detrimentul PSD, precum şi încercarea de a-i depista pe parlamentarii ce s-au dedat fără mandat la negocieri cu PDL pe legea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt semne că Antonescu vrea să-şi cuminţească partidul şi să-l supună, temporar, marelui frate de la stânga, primul în sondajele de opinie. Numai că Victor Ponta, liderul PSD, are propriul său proiect politic care nu se potriveşte deloc cu al lui Crin Antonescu.
Politica "prin noi înşine", fără liberali la guvernare şi fără mogulii lui Mircea Geoană, promovată de Victor Ponta îi enervează pe mulţi. În primul rând pe Ion Iliescu, care-l gratulează pe tânărul preşedinte cu epitete ca "infatuat", "fără substanţă", "cârlan fără minte". De aceea poziţia lui Victor Ponta este, în interiorul PSD, destul de fragilă.
Declaraţiile lui sunt criticate, acţiunile contestate, iar viitorul de preşedinte al PSD pus sub semnul întrebării chiar în conclavurile informale de partid. Primul care-i sapă groapa, gata oricând de orice compromis, este omul de încredere al tuturor liderilor social-democraţi şi în acelaşi timp trădătorul de serviciu Liviu Dragnea.
Baronul de Teleorman se visează încoronat preşedinte PSD şi încearcă să profite de supărările altor lideri ai partidului, mai importanţi decât el, ca Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană, pe răzvrătitul Victor Ponta.
În această supă de ambiţii politice şi interese economice există şi un ingredient care strică reţeta. Un biet principiu, mai există încă aşa ceva, ce desparte PSD şi PNL: sistemul de impozitare. După ce a făcut din vacanţele pe Coasta de Azur şi genţile Louis Vuitton însemnele noii burghezo-moşierimi şi a aţâţat astfel ura de clasă latentă, PSD nu poate renunţa la sistemul progresiv de impozitare, arma împotriva bogaţilor şi singura idee alternativă la politica guvernului Boc propusă de partidul de stânga. Iar PNL nu poate sacrifica cota unică de impozitare care i-a adus până acum succes electoral pentru că-şi pierde din alegători. Adică un procent semnficativ din votanţii ce se consideră ca făcând parte din clasa de mijloc, perdanţi în mandatul lui Emil Boc, cărora cota progresivă de impozitare le-ar da lovitura de graţie. Politicieni din PSD şi PNL ar renunţa însă bucuros inclusiv la principiul mai sus enunţat doar pentru ca marea alianţă, mereu negociată, niciodată realizată, să se transforme în realitate, iar Traian Băsescu, PDL şi clientela partidului de guvernare să facă penitenţă pentru mulţi ani de acum înainte.
Împins, aproape cu forţa, chiar de bunii săi colegi de partid spre funcţia de premier - în primul de rând de către Adrian Năstase invitat permanent la zilele de naştere ale lui Dinu Patriciu - şi îndemnat de aceştia la mai multă toleranţă faţă de liberalii lui Crin Antonescu, Ponta îşi doreşte candidatura la preşedinţie pentru el însuşi şi puterea doar pentru PSD, încurajat de procentele ameţitoare din cercetările sociologice recente. Victor Ponta se teme probabil şi că ar putea să ajungă în postura lui Emil Boc, premier fără putere, deasupra capului căruia se fac marile jocuri de putere.