Cel mai utilizat cuvântcheie al ultimelor luni în lumea politică românească a fost acesta, "puşcărie". Cu sinonimele sale: închisoare, penitenciar, zdup sau bulău.
E interesant să vezi care sunt spaimele, dar şi poftele politicienilor, în funcţie de cuvintele cu care umblă în gură. Am avut parte de "consens", dar şi de "privatizare". Nu a lipsit "reforma", dar şi "Europa". Au cochetat cu "bugetul", dar şi cu "corupţia". Sigur, corupţia e un cuvânt mare, dar vag. Nu există nici un pericol: toţi sunt corupţi, dar nici un vinovat. Lucrurile au început să o ia razna la un moment dat: politicienii s-au trezit că folosesc, fără voia lor, cuvinte precum: "DNA", "procurori" şi (fie-i numele spurcat în vecii vecilor) "rechizitoriu". Acum zece ani puteai număra pe degete politicienii care îţi puteau spune pe loc definiţia acestui cuvânt înfricoşător. Acum îl ştiu toţi agramaţii din Palatul Parlamentului, Palatul Victoria şi Palatele Baronale Spaima a fost ţinută sub control, cât de cât. Rechizitoriul e doar hârtie, un bau-bau care să dea vise urâte şi transpiraţii reci. Nu e deloc bine, dar poţi trăi cu asta. Nu-ţi iei câmpii. Cuvântul "puşcărie" însă nu mai e aşa. Nu e doar un document, nu e doar un concept, nu e doar o sperietoare de ciori. Este Iadul. Iar oamenii politici, pe nesimţite, au început să folosească acest cuvânt. Cutare coleg a intrat la puşcărie, judecătorul meu (da, al meu, întocmai ca şi dentistul meu sau ca mecanicul meu) m-a anunţat că nu mă poate scăpa de puşcărie, şi tot aşa. Cuvântul "puşcărie" a ajuns vedeta politicii. Nu a plătit nimeni cu viaţa pentru această performanţă. Doar că nişte semeni şi-au făcut datoria, impasibili şi curajoşi. Sigur, sunt doar oameni, au făcut şi vor face greşeli şi păcate. Dar introducerea cu putere şi fără milă a cuvântului "puşcărie" în capul politicienilor e o realizare de manual de istorie, fără doar şi poate. Cei mai mulţi politicieni sunt în etapa în care cred că, dacă îndepartează sursa externă, pistonul, care le-a băgat în suflet cuvântul hain, totul va trece. Cu suspendarea lui Băsescu pe post de pansament steril, ce joc stupid şi periculos, în acelaşi timp, nu va trece! Acesta este marele secret, nu va trece. Ghimpele este sădit şi nu va ieşi de acolo. Cuvântul "puşcărie" nu va mai putea fi scos. Acesta lucrează deja. Îi va consuma pe dinăuntru şi ei vor face toate greşelile din lume pentru o fictivă eliberare de această năpastă. Zbaterea nu va face decât să-i prindă şi mai tare în laţ. Acest determinism va bântui orice politician care încalcă legea, la fel cum se întâmplă în cazul hoţilor, tâlharilor, violatorilor din electoratul care îi votează. Aceasta este democraţia, să trăiască cu frica în sân şi infractorul din rândul alegătorilor şi cel din rândul aleşilor sau numiţilor. Aşa e peste tot în lumea civilizată şi, nu vă temeţi, aşa va fi şi la noi. Pentru politicieni vor mai urma şi alte cuvinte pe care vor trebuie să le înveţe, unele plăcute chiar: va veni vremea "eliberării", a "reintegrării", şi de ce nu, a "reabilitării". Oricine merită o doua şansă, astfel încât să ajungem o societate prosperă, corectă, dar şi relaxată. Cuvântul "puşcărie" nu e doar un document, nu e doar un concept, nu e doar o sperietoare de ciori. Este Iadul.