PNL-ul lui Crin Antonescu e ca fata împăratului din poveste căreia peţitori din toate zările îi oferă cufere cu nestemate.
Cum să nu te simţi cel mai important partid când PDL şi PSD îţi promit o guvernare comună şi susţinerea lui Crin Antonescu pentru prezidenţialele din 2014. Şi cum să nu fii arogant când, în ambele partide, atragerea liberalilor a devenit un subiect de discuţii şi motiv de zâzanie. Lui Vasile Blaga i se reproşează că nu a reuşit să smulgă, la negocierile din vară, o promisiune din partea lui Antonescu, iar liderul social- democrat Victor Ponta îşi pierde din susţinători pentru că a administrat prost relaţia cu Antonescu şi, în loc să şi-l facă prieten, l-a transformat în inamic politic.
Între PSD şi PDL, Crin Antonescu a ales, deocamdată, soluţia imorală, adică pe Dan Voiculescu. Traian Băsescu l-a adus pe Voiculescu la guvernare în 2004 pentru a trimite PSD în opoziţie. Crin Antonescu apelează la fostul informator al Securităţii, împotriva principiilor asumate de liberali de-a lungul timpului, pentru a rupe, cu ajutorul Antenelor, din electoratul de stânga în 2012 şi pentru a slabi partidul lui Ponta. Antonescu a refuzat atât PDL, cât şi PSD, iar o negociere cu Traian Băsescu este exclusă. Planul lui Antonescu este, probabil, să obţină acea poziţie în care orice partener de guvernare ar alege, să-i accepte condiţiile. De ce nu, chiar premiul întâi cu coroniţă. Valabil şi pentru PNL: ori faceţi cum vreau eu, ori plec.
Liberalii nu prea au luat în serios ameninţarea că guvernul din umbră va fi şi guvernul pe care partidul îl va susţine în 2012. Prin deciziile succesive în care şi-a impus voinţa împotriva dorinţelor liderilor importanţi ai PNL - echipa de conducere, guvernul din umbră şi numirea deputatului Mihai Voicu locţiitor al său, funcţie inexistentă în statut -, el a testat limitele partidului şi le-a demonstrat liberalilor că are capacitatea să-şi exercite mandatul aşa cum pofteşte. Iar recent a afirmat răspicat ce fel de partid îi trebuie: în vreme de război, PNL are nevoie de o organizare militară. O astfel de organizare presupune un comandant, disciplină de fier şi curţi marţiale. Într-un fel, Crin Antonescu este un preşedintejucător în PNL.
Crin Antonescu nu va accepta o formulă guvernamentală care să-l pună în umbră. Pentru 2014, el are nevoie să fie, în continuare, în centrul atenţiei. De aceea nu este exclus ca Antonescu să pretindă funcţia pe care şi-a asumat-o în guvernul din umbră, cea de premier, aşa cum a făcut şi predecesorul său, Călin Popescu-Tăriceanu, în 2008. Asta dacă nu-i reuşeşte proiectul pentru 2011, respectiv suspendarea lui Traian Băsescu din funcţie şi organizarea alegerilor prezidenţiale anticipate. În urmă cu câteva zile, liderul liberal afirma: "Trebuie să spun că nu văd decât o soluţie globală care să ne aducă înlăturarea guvernului. Iar această soluţie globală e suspendarea preşedintelui, care e o ameninţare la sănătatea acestei ţări". Prezidenţialele în 2011, în condiţiile în care PDL nu are un prezidenţiabil, iar Victor Ponta nu reuşeşte să obţină toate voturile alegătorilor social-democraţi, i-ar pune în mână lui Crin Antonescu toate cărţile din jocul politic.
Iar dacă aceste variante cad, Crin Antonescu nu are nicio problemă să-şi mai ţină partidul în opoziţie până la prezidenţialele la termen, din 2014. Asemeni lui Traian Băsescu, el este un politician care a crescut în opoziţie. Retorica inflamată este cea care i-a asigurat în ultimii ani succesul în politică şi l-a făcut principal pretendent la funcţia prezidenţială. De altfel, liderul liberal şi-a însuşit câte ceva din ceea ce critică la şeful statului, inclusiv limbajul agresiv. Comparaţia a fost deja făcută după dezbaterea de la Cluj, din campania electorală de anul trecut.
Crin Antonescu se uită în oglinda vrăjită a sondajelor de opinie, şi ea îi răspunde ca-n poveste că da, el este cel mai tare politician din ţară. Pariul liderului liberal pare să fie următorul: totul sau nimic.