Ultimul gest important pe scena politică românească, acela al înfiinţării alianţei PNL-PC, a fost comentat diferit.
Primele analize şi luări de poziţii au fost superficiale, umbrite de patimile politice. Admiratorii partidului de guvernământ, PDL, s-au grăbit să acuze conducerea liberală de toate relele din lume, să o caracterizeze în cele mai groteşti cuvinte. De partea cealaltă, a opoziţiei, au fost focuri de artificii. În sfârşit, se coalizează, se strâng rândurile împotriva "regimului Băsescu". Cu o mică reţinere la PSD, care a fost surprins pe picior greşit. Victor Ponta, în tinereţe a.k.a. Nicolae Titulescu, a rămas un pic cu ochii în soare şi este pus într-o poziţie dificilă. Aceea de a-şi asuma o hotărâre politică esenţială. Nu ar fi greu, dar în PSD sunt destui care s-au îndrăgostit de jugulara fostului procuror. Dar să le luăm pe rând. Din punct de vedere ideologic, doctrinar, cele două partide se aseamănă. Partidul Conservator militează încă de la înfiinţare pentru formarea unei clase de mijloc româneşti şi sprijinirea IMM-urilor. Idei care se regăsesc în docrina liberală, fără doar şi poate. Chiar şi denumirea formaţiunii politice, "conservatoare", dacă ar fi să ne luăm după modelul britanic, apropie cele două partide. Că modelul conservator sau neoconservator este mai puţin cunoscut în România este o altă poveste. Cel mult câţiva oameni şcoliţi pot vorbi despre conservatorismul românesc raportându-se la junimism, la Titu Maiorescu, PP Carp, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu etc.
Ameţeala unor analişti poate fi explicată prin piruetele pe care le-a făcut de-a lungul timpului formaţiunea lui Dan Voiculescu. Iniţial "umanistă", de centru- stânga, ulterior de centru, conservatoare. Într- un sfârşit, PC-ul s-a aşezat într-o matcă de centru-dreapta, centru-centru-dreapta ca să fim mai exacţi. Maturizarea ideologică a conservatorilor este, zic eu, un succes pentru întreaga clasă politică. Fără a cădea în plasa detractorilor sau a hagiografilor de serviciu, trebuie spus, cu echilibru, că Dan Voiculescu a început să înveţe politică. Că politica îl preocupă, că studiază şi nu degeaba s-a dus pe malurile Tamisei la cursuri.
Cu toate aceste similitudini ideologice, există şi mici discrepanţe. Dan Voiculescu nu a uitat să amintească de faptul că partidul său nu va uita de latura socială. Ceea ce i-a împins imediat pe unii - mai ales pe opozanţii lui Crin Antonescu - să spună că PNL a alunecat spre stânga. Păi asta este şi strategia echipei lui Crin Antonescu. Încă de la congresul PNL, Antonescu a anunţat că doreşte un partid de mase. Şi că a deschis porţile partidului spre centru şi chiar spre creştin-demo craţie. Platforma preşedintelui PNL este una social-liberală, nicidecum "pur liberală" sau neoliberală. La prima vedere, inamicii politici ai lui Crin Antonescu au dreptate. Pare o renunţare la liberalismul clasic, o găselniţă a politicianului care transforma un partid de elite, al burgheziei, într-unul care are ca unic scop accederea la putere, chiar prin compromisuri ideologice. Înţeleg poziţia lui Ludovic Orban, Raymond Luca, chiar şi Dinu Patriciu, toţi proveniţi din PL ‘93. Adică unicul partid neoliberal care a existat în România. Nu înţeleg poziţia lui Călin Popescu-Tăriceanu, decât prin modul neapărat de a fi contra, pentru că sub conduceea sa PNL a dat decizii stângiste uluitoare. Şi alunecase rău de tot spre stânga!
Crin Antonescu mizează pe cartea victoriei. Iar după cum mi-a spus consilierul său, Dan Mihalache, într-o emisiune televizată, moderată de Horia Alexandrescu, liberalii se pregătesc să ia puterea. Construiesc o alternativă. Că ăsta e jocul politic dintot deauna stă mărturie faptul că doi venerabili PNL-işti, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu-Quintus, au fost de acord cu alianţa. Dacă va reuşi, Crin va intra în cartea de istorie. Dacă nu, va cădea sub cuţitele colegilor, precum consulii romani. Se va vorbi din nou de "valorile" liberale şi de necesitatea unui pol cu o struţo-camilă "de dreapta", PDL.
De fapt, miza în PNL este: îl lăsăm pe Crin să vedem ce face, poate chiar ajunge la putere, sau ne înţelegem cu PDL-ul. Restul, în ciuda broderiilor şi disputelor ideologice, la care eu ţin şi pun mult suflet, pot fi nişte simple baloane de săpun!