Banca Națională nu a fost niciodată, în România, o instituție independentă, însă este pentru prima oară când în consiliul de administrație aterizează numai personaje care nu au nici o legătură cu domeniul pe care-l vor gestiona.
Economistul Florin Cîțu remarca faptul că, exceptându- l pe Mugur Isărescu, ceilalți membri ai boardului nu au exprimat niciodată o poziție publică legată de ținta de inflație sau politica monetară. Nici măcar o declarație, cu atât mai puțin să fi scris vreun articol sau vreo carte. Unul din membri boardului este scriitor și, din când în când, îi dedică un poem șefului său Mugur Isărescu. Altul a fost senator al partidulețului anexat Antenei 3. Mai punem aici un avocat liberal, asociat cu familia Vlasov și cu Viorel Hrebenciuc, un conțopist din ministerul de Finanțe, plus doi foști miniștri PSD și avem aproape întreaga menajerie.
Florin Cîțu este destul de optimist, totuși: el arată că BNR era oricum o instituție politizată, care a alimentat boom-ul din anii 2005-2007 și a ascuns, în 2009, dezastrul financiar, întrucât nu dorea să tulbure alegerile prezidențiale. „Cu alte cuvinte, nu se poate mai rău în ceea ce privește politica monetară”, crede Cîțu. Eu sunt optimist și spun că se poate...
Sunt două probleme în decizia politică a PSD privind CA-ul BNR. În primul rând, locul a devenit un fel de cimitir al elefanților, unde trimiți niște inși de care vrei să scapi elegant, fără scandal. Nu contează competența lor în domeniul bancar. Nu vreau să mă gândesc cum va acționa această instituție în cazul în care mai apare vreun Bancorex. A doua problemă este atacul fără rușine asupra independenței BNR, în sfidarea articolul 130 al Tratatului de la Lisabona, care prevede că guvernele naționale din statele membre UE nu trebuie să încerce să influențeze deciziile băncilor centrale. Singurul lider european care și-a permis să ignore această prevedere, până acum, este premierul maghiar Viktor Orban. Banca Națională a Ungariei a fost una din primele instituții ocupate de Orban, pentru că se opunea deciziilor sale populiste. De altfel, luni, Ponta nu a dat lovitura doar la BNR. La Curtea de Conturi a fost trimisă soția lui Marius Pieleanu, unul din sociologii de casă ai PSD, iar la televiziunea publică a fost plasat un fost țuțer al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Amestecul de incompetență și servilism al celor trimiși la conducerea Curții de Conturi, TVR și BNR este mortal. Nici o clipă PSD nu s-a gândit să numească persoane competente în aceste instituții. Singurul obiectiv este ca acolo să fie persoane „controlabile”, care să știe că nu ar fi ajuns într-o astfel de poziție decât cu ajutorul partidului și care, în consecință, vor răspunde la ordin, necondiționat.
Dacă am spune, deci, că Ponta merge pe urmele populistului de dreapta Viktor Orban am greși doar puțin. În primul rând pentru că regimul Orban, deși corupt, nu a atins niciodată nivelul de hoție din România. De exemplu, în materie de absorbție a fondurilor europene, plățile către Ungaria nu s-au întrerupt niciodată pe perioade atât de lungi ca în cazul României, unde Comisia Europeană trimite audit peste audit în efortul de a stopa fraudele. În al doilea rând, Viktor Orban, atunci când a politizat instituții, a făcut-o cu oameni relativ inteligenți.