Zornăie cătușele. Pe unii îi deranjează. O spun în gura mare sau prin comunicate, arătând spre procurorii DNA ca fiind autori ai unor regii menite să-i arate ca pe niște apostoli ai neamului.
Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor și se reped pe rețelele de socializare să-și exprime satisfacția că, în sfârșit, în România, cineva îi ia la întrebări și pe cei din clasa politică despre afacerile lor oneroase, pe care șiau clădit averi. Zornăitul de cătușe lor le place.
Exact cum le place să citească dialogurile în care politicieni și interlopi tranzacționează șpaga. Inculpații, însă, au reacții. Unele dure, altele plângăcioase, altele de-a dreptul penibile. Colegii cu carnet de partid le cântă în strună. Rar sunt cei raționali, care fac trimitere la lege, așa cum bine a făcut-o și președintele Iohannis în cazul avizului parlamentar pentru Dan Șova.
O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu, chiar dacă acum o apără pe Elena Udrea, arestată și pusă sub acuzare de DNA. Spune că el nu crede că Udrea a furat bani sau că a pretins mită, dar nu îi atacă pe procurori, nu spune că fac jocuri politice, comit abuzuri și nici măcar că pun cătușe ca să-și facă imagine. A repetat de câteva ori că „nimeni nu e mai presus de lege” și că așteaptă verdictul judecătorilor.
Și atunci când era doar președinte de partid sau primar, Traian Băsescu avea intervenții foarte clare cu privire la amestecul politicului în justiție, devoalând în repetate rânduri că justiția este subordonată politicului prin Ministerul Justiției, care de multe ori comanda procurorilor și instanțelor moduri de acțiune și soluții. Am să vă dau exemplu intervenția lui într-un caz cu un personaj celebru în ziua de azi. Se numește Mugur Ciuvică, iar reacția lui Traian Băsescu, pe care o reproduc mai jos, s-a produs în anul 2002, atunci când Ciuvică a fost reținut brutal și abuziv de procurori, la ordinul premierului Adrian Năstase.
„Procedurile utilizate de Poliţie şi Parchet în anchetarea de vineri noaptea a şefului de cabinet al fostului preşedinte Emil Constantinescu ne situează în perioada totalitară din anii ’50, perioadă «dragă mental» premierului Adrian Năstase”, a declarat, a doua zi după reținerea lui Mugur Ciuvică, liderul PD Traian Băsescu. Tot el a subliniat că anchetarea familiei fostului şef de cabinet al președintelui Constantinescu, a percheziţiei casei acestuia şi a părinţilor săi nu demonstrează decât că premierul Năstase şi-a subordonat instituţiile statului şi le-a pus în slujba acoperirii actelor de corupţie savârşite de „gaşca sa politică”.
Nu era nimic nou pentru presă, care scria periodic că niciun politician de la putere nu pățește nimic, indiferent de numărul sesizărilor depuse la Parchet. Mulți ani mai târziu s-a demonstrat și de ce se întâmplau acele lucruri, iar în timpul mandatelor președintelui Băsescu justiția și-a schimbat fața.
O confirmare, am putea spune că ne-a dat-o Traian Băsescu și în 2002, cu mult înainte de ceea ce avea să hotărască justiția: „Trebuie să spun că un element de credibilitate pe care l-am recunoscut în dosarul Armagedon II este vila de pe strada Zambaccian a domnului Năstase, construită ilegal pe un teren de circa 800 de metri pătraţi cumpăraţi de domnul Bivolaru, la preţul unui singur metru pătrat în Primăverii. Acest lucru pe care l-am regăsit în raportul Armagedon este perfect adevărat, demonstrat şi de cele trei amenzi date de inspectorii în construcţii ai Primăriei Capitalei”, a afirmat Băsescu, care atunci era președinte al PD, dar și primar al Bucureștiului.
Spre deosebire de el, secretarul general al PNŢCD, Constantin Dudu Ionescu, lider al partidului de care era apropiat Ciuvică, a avut o poziție mult mai ambiguă, mai aprope de „ghiocel” decât de cea a unui politician care spune că „protestează energic împotriva metodelor aplicate în acest caz, metode care aduc aminte de vremuri trecute, precum ridicatul de pe stradă şi percheziţia, efectuată într-un mod „total pe lângă lege”. Liderul ţărănist a spus că, dacă Mugur Ciuvică se află la originea Raportului Armagedon II, este „evident că primul-ministru trebuie să sesizeze organele competente şi acestea să facă lumină”. Supărăcioși mai erau premierii și politicienii, și pe vremuri!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.