Horia Ghibuţiu: "În noul mileniu, al globalizării, a fi patriot înseamnă să locuieşti în America şi să serveşti România printr-o victorie obţinută în China".
În două ore, 26 de minute şi 44 de secunde, maratonista Constantina Diţă-Tomescu a făurit un succes care poate concura, la notorietate mondială, cu altă operă de artă a unui gorjean celebru, Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi.
Cursa feminină de 42,195 kilometri din cadrul Jocurilor Olimpice de la Beijing va rămâne în istoria sportului ca o nouă bornă olimpică, vizibilă chiar şi de pe Lună, precum Marele Zid Chinezesc. În primul rând pentru că Puşa, cum îi spun apropiaţii, are 38 de ani. Când eşti cea mai vârstnică învingătoare a unui maraton din istoria JO şi ai un copil de 13 ani - probabil, etatea reală a gimnastelor chineze care s-au suit pe podium la această Olimpiadă - câştigi, fără drept de apel, pariul cu orice prejudecată legată de timpul optim în care se poate face performanţă. Victoria româncei Constantina Diţă-Tomescu reprezintă şi o mănuşă aruncată uneia dintre cele mai brave sportive ale timpurilor noastre, britanica Paula Radcliffe, care a început, de ieri, să se gândească la participarea la maratonul de la Jocurile Olimpice londoneze din 2012, când va avea 39 de ani.
În drapelul tricolor fluturat ieri de Puşa Tomescu, în faţa a 70.000 de spectatori strânşi pe stadionul din Beijing doar pentru a vedea finişul maratonului feminin, putem vedea o lecţie modernă de patriotism, oricât de golit de sensuri ar mai fi acest cuvânt azi. În noul mileniu, al globalizării, a fi patriot înseamnă să locuieşti în America şi să serveşti România printr-o victorie obţinută în China. Patriotismul poate fi definit ca o întrecere cu sine şi cu limitele umane, pe parcursul a 42 de kilometri, la capătul cărora întregii planete să i se dea de veste despre ţara ta. Şi tot o dovadă că îţi pasă de locul din care provii e superba provocare lansată de maratonista noastră de aur: ea a obligat presa mondială să pomenească de România într-un weekend în care înotătorul american Michael Phelps săvârşea a opta minune a lumii, devenind cel mai mare olimpic din istorie, iar lunganul jamaican Usain Bolt ajungea cel mai iute pământean, spulberând palmaresul sutei de metri plat.
Constantina Diţă-Tomescu nu va face să sporească produsul intern brut al României şi nici nu va scurta timpul pierdut de conaţionalii plecaţi în concediu pe ruta capitală-litoral. În schimb, s-ar putea ca măcar unul dintre cei 90.000 de spectatori care au asistat ieri la festivitatea de premiere a probei feminine de maraton de la Beijing să-şi dorească să afle mai multe despre România după ce se va fi întors acasă. Sau ca nişte proaspeţi părinţi din ţară să le pună fetiţelor numele de Constantina, aşa cum s-a întâmplat cu nou-născutele botezate Nadia după primul 10 al Olimpiadei de la Montréal. Ori să rezolvăm problema traficului din Bucureşti, fie şi pentru o dimineaţă, organizând un maraton care să poată rivaliza cu cel desfăşurat la Chicago şi câştigat de Puşa în anul 2004. Sigur e însă că trebuie să le fim recunoscători medaliaţilor noştri cu aur - triumful de ieri al gimnastei Sandra Izbaşa nu e cu nimic mai prejos de cel de la maraton - şi am putea face asta nu ridicându-le vreo statuie, ci amintindu-ne să mai şi facem sport din când în când.