Ioana Lupea: "Când va alege România un preşedinte maghiar sau ţigan pentru că întrupează aspiraţiile şi valorile acestei societăţi? Probabil că niciodată".
Sau, pentru a păstra optimismul unei zile istorice, nu în timpul vieţii noastre. Barack Obama a fost votat în ciuda rasei de americani de toate culorile, de toate vârstele, din toate mediile sociale, de muncitori şi de intelectuali, pentru că reprezintă visul american şi valorile părinţilor fondatori. Visul românesc este Gigi Becali, de profesie şmecher, iar în privinţa părinţilor fondatori ai democraţiei româneşti există controverse aprinse.
Imposibilul s-a produs pentru că, da, America poate să schimbe cursul istoriei. Şi nu printr-un război, ci printr-un vot. Aşa cum a spus-o un alt senator de Illinois, preşedinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln: „Votul este mai puternic decât glonţul“. Cuvinte ca speranţă, încredere, solidaritate, conciliere, care în colţişorul nostru de lume ros de cinism cronic şi de meschinărie galopantă sună a gol, au revitalizat democraţia americană anchilozată în ultimii ani de frică şi de fundamentalismul religios.
George W. Bush a câştigat ultimul mandat exploatând spaima americanilor de celălalt, aşa cum a încercat şi Sarah Palin, nominalizată de republicani pentru funcţia de vicepreşedinte. Obama a pariat pe mesajul pozitiv, demontând mitologia ţesută de marii strategi politici, unii dintre ei angajaţi şi în România, că numai o campanie negativă poate mobiliza masele. Şi oricât ar părea de straniu, aceleaşi cuvinte vor fi pilulele de însănătoşire pentru criză. Încrederea este catalizatorul economiei.
Victoria lui Obama a fost primită în România ca vestea că există viaţă pe Marte. Rasismul s-a deghizat în refuz ideologic. Nu ne place Obama nu pentru că e negru, ci pentru că e socialist. Dar primul preşedinte de culoare al Statelor Unite, reprezentant al unei minorităţi, întruchipează tot ceea ce urăşte ultimul preşedinte postcomunist al României, Ion Iliescu, căruia ideea de societate deschisă îi dă fiori de groază. Un apropiat al lui Iliescu din vremurile de glorie îşi exprima informal speranţa că alegerile vor fi câştigate de republicani.
O ultimă lecţie pentru România este procesul de selecţie al politicienilor americani, unii dintre ei candidaţi la preşedinţia SUA. Barack Obama nu a apărut din neant, politicianul care va conduce superputerea mondială s-a format pe băncile şcolii de Drept de la Harvard. Alţi patru preşedinţi ai Statelor Unite, William Taft, Richard Nixon, Gerald Ford şi Bill Clinton, au diplome în Drept şi încă patru, Theodore Roosevelt, Franklin Roosevelt, Harry Truman şi Lyndon Johnson, au abandonat studiile de Drept în favoarea carierei. Universităţile americane sunt mediul din care se ridică viitorii politicieni. Nu chiulul de la şcoală, lăudabil în politica românească, nici cotizaţiile la partid şi nici coteriile nu se numără printre calităţile prezidenţiabililor americani.
Când rătăceşte drumul, America se întoarce la valorile fondatoare din Declaraţia de Independenţă: toţi oamenii s-au născut egali, înzestraţi de către Creator cu drepturi inalienabile, dreptul la viaţă, la libertate şi la căutarea fericirii. Acolo îşi regăsesc americanii încrederea în ţara lor şi în democraţie. La ce se poate întoarce România când rătăceşte drumul?
VEZI ŞI:
Rocada de la Casa Albă nu ne schimbă relaţia cu SUA
Obama, sărbătorit pe toate continentele
Felicitări condiţionate de la lideri din toată lumea
Orele care-au schimbat istoria