Anul acesta, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte 125 de ani de autocefalie şi 85 de ani de patriarhat. Nişte cifre frumoase.
Este, zic eu, o ocazie bună pentru a pune în discuţie o chestiune tehnică, să-i spunem. Primul întâistătător al României, Miron Cristea, a primit titulatura de Patriarh al României în 1925, până atunci capul Bisericii fiind „Mitropolit Primat”.
La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod a hotărât să înfiinţeze Patriarhia Ortodoxă Română, iar mitropolitul primat să fie ridicat la treapta de Patriarh. Conform tipicului, Patriarhului i te adresai cu „Înalt Prea Sfinţite Părinte Patriarh”. Cel de-al doilea Patriarh, Nicodim Munteanu, a fost consecvent. De-abia din timpul lui Iustinian Marina (1948-1977) apare termenul destul de confuz de „Prea Fericit”.
O soluţie tipic românească. O struţo-cămilă lingvistică. Autorităţile bisericeşti din acea vreme au dorit să sublinieze importanţa Patriarhului, care conducea cea de-a doua ţară ortodoxă din lume, după numărul de credincioşi. Cum termenul de „Sanctitate” suna a ceva subversiv şi nu era văzut cu ochi buni de puterea comunistă, foarte sensibilă la denumiri, s-a apelat la „Prea Fericitul”. Termen de băşcălie până în prezent, cei mai puţin catehizaţi neînţelegând de ce capul Bisericii trebuie să fie „fericit”.
Ca o paranteză, trebuie spus că Patriarhul României - tot printr-o tradiţie unică şi românească - este singurul lider ortodox din lume care se îmbracă în totalitate în alb. Un simbol al purităţii, care la sorginte este rusesc. Mitropoliţii ruşi poartă pe cap o camilafcă albă, iar Patriarhul Rusiei o căciuliţă albă, asemănătoare bebeluşilor, care reprezintă puritatea. Primul Patriarh, Miron Cristea, obişnuia să poarte vara reverende de culori deschise. Treptat, a ales doar albul, iar de atunci există acest obicei în Patriarhia noastră.
Cel de-al şaselea Patriarh al României, Daniel Ciobotea, a moştenit de la înaintaşii săi şi termenul de „Prea Fericit”. Destul de confuz şi pentru aceste vremuri. Documentându-mă pentru teza de doctorat, am descoperit, oarecum uimit, că întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Bulgare are titulatura de „Sanctitatea Sa”. Cel al Serbiei la fel şi tentative de acest gen există şi în Ucraina, divizată în trei jurisdicţii paralele. Fără să mai vorbim de Moscova sau Constantinopol, unde termenul de „Sanctitatea Sa” este inamovibil. Şi uite aşa mi s-a suit sângele-n cap.
Cu primul prilej, i-am spus Patriarhului, e drept, în scris, „Sanctitatea Sa”. Ce, noi, românii, suntem cei mai blegi din zonă? Ei cu Sanctitate în sus, în jos, noi cu Prea Fericit? I-am spus-o şi faţă-n faţă la o recepţie de pe Dealul Mitropoliei, una dintre puţinele ocazii când m-am întâlnit cu Patriarhul. A clipit şi m-a rugat să nu-i mai spun aşa. Şi din modestie, dar mi-a adăugat în şoaptă, aproape ca o taină: „Se supără Constantinopolul. În mod normal, numai Patriarhul Ecumenic are dreptul la această titulatură”.
Am ripostat, dând exemplul bulgarilor, sârbilor, ucrainenilor… N-am putut continua discuţia, pentru că unul dintre aplaudacii din zonă, carei lingea mâna, mi l-a răpit din faţa ochilor. Dar nu m-am lăsat şi am continuat să folosesc acelaşi termen: Sanctitatea Sa. La urma urmei, daca ea devine uzitată, va trebui însuşită. Mă bucur că ideea a prins oarece contur, pentru că Înalt Prea Sfinţitul Calinic, vrednicul vlădică de la Argeş şi membru al Uniunii Scriitorilor, într-o expunere publică, i s-a adresat cu „Sanctitatea Voastră, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”. Aşa că n-am lătrat în pustiu!
Ştiu că duşmanii Patriarhului vor sări ca arşi. Aici nu-i vorba despre o anumită persoană, de o linguşeală adusă întâistătătorului BOR, ci un act de cinstire adus Bisericii. Şi a capului Ei. Suntem a treia ţară ortodoxă din lume (între timp a apărut pe harta lumii şi Ucraina), iar noi am rămas la nivelul de Prea Fericit. Bine, dacă ar fi să ne luăm după detractorii Patriarhului, poate ar trebui să-i spunem probabil cel mult precum mitropoliţilor: „Înalt Prea Sfinţite”!
Eu rămân la ideea mea, mai ales într-un an comemorativ ca acesta. Corect ar fi să-i spunem Patriarhului Sanctitatea Voastră!