Etnobotanicele au efect halucinogen asupra autorităţilor române. E o ameţeală generală pe acest subiect. Au închis magazinele de vise.
Dar s-au redeschis după şase luni. Importurile nu pot fi stopate, conform legilor vamale. Dar consiliile locale pot interzice magazinele. Atunci de ce nu pot fi interzise printr-o singură decizie la nivel naţional? Dealerii pot vinde oricum pe internet, faci comandă şi eşti servit acasă. Etnobotanicele provoacă dependenţă, spun oficialii Agenţiei Anti-Drog (ANA), dar n-au fost identificate substanţele responsabile şi modul în care acţionează. Aceasta pentru că ANA n-are nici măcar laborator propriu, ei doar centralizează informaţiile, se bazează pe impresii. Şefii ANA sunt numiţi politic, n-au pregătire medicală şi nu pricep nimic din capcanele la nivel molecular ale dezbaterii. În parlament, unii vor oprirea comerţului cu "droguri legale", alţii vor crearea unor obstacole birocratice în calea autorizării, astfel încât să se mai câştige nişte bani din şpăgi. Unii spun că ne trebuie acordul UE ca să le închidem. Alţii că se reglementează local.
Aţi înţeles ceva sau exagerez eu? Le-aş lipi pe frunte autorităţilor eticheta "factori de indecizie" şi le-aş obliga să meargă aşa prin lume. Dar să spunem că etnobotanicele sunt o falsă problemă pe agenda publică.
6 mai va rămâne ziua fatidică a anului 2010. Era spre seară când Traian Băsescu a anunţat că taie tot: salarii, pensii, ajutor de şomaj, venit minim, subvenţii. Asta după ce ministrul de finanţe dădea asigurări că ţinta de deficit propusă (5,9%) este sustenabilă. Peste noapte a căzut cerul peste noi: vom avea deficit de 8%, ne-a deschis FMI ochii. În iureşul iscat nimeni n-a mai ţinut cont, dar în aceeaşi zi, prezentă la Vaslui, Anca Boagiu a făcut celebra consideraţie: "Se simte că românii trăiesc mai bine". La sfârşitul lui iunie 2010, Legea educaţiei ajunge la Senat şi Mihail Hârdău (PDL), şeful comisiei de specialitate, declară pentru Mediafax că vor munci în vacanţa parlamentară şi că la 1 septembrie actul normativ va ajunge în plen. Peste câteva zile, pe 3 iulie, senatorul Hârdău pleacă în vacanţă spunând că toţi membrii comisiei şi-au luat deja concediu. Pe 5 septembrie, tensiunile în guvern pe tema Legii educaţiei cresc. Mihail Hârdău declară că până la 1 noiembrie legea va fi parcursă de comisie. Ce s-a întâmplat în noiembrie? Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru că Hârdău şi toată comisia lui încă nu se apucaseră de treabă. Finalul? Boc a zis că-l dă afară pe Hârdău. A mai trecut o lună şi ştiţi cine e preşedintele comisiei din Senat? Mihai Hârdău.
Au scăzut salariile ca să nu crească TVA de la 18% la 24%. Dar l-au crescut. Au votat în parlament TVA de 5% la alimente. Dar din greşeală. Unii lideri din parlament dau semne de senilitate, ar trebui să fim înţelegători. 1,5 milioane de români sunt trimişi la cozi infernale pentru a-şi declara veniturile din drepturile de autor. După o săptămână de coşmar, preşedintele Băsescu ne lămureşte: "A fost răzbunarea cuiva!". Un pic mai târziu, la Finanţe se taie stimulentele, mii de oameni rămân cu salariile la jumătate. Stare de asediu în minister, nimeni nu se gândise la un proiect de redimensionare a bugetului de salarii. Ordonanţa 50, referitoare la comisioanele bancare, nemulţumeşte şi clienţii, şi bancherii. Premierul recu noştea că trebuia mai bine gândită, adică au vrut să facă un bine, dar le-a ieşit prost.
În problema celor 1,5 milioane de romi, avem trei posibilităţi: să le spunem romi, să le spunem ţigani sau să-i integrăm în 20-30 de ani. Ce aleg politicienii să facă? Să le zicem ţigani. 64 de localităţi din nord-estul României au fântâni otrăvite cu nitriţi şi zeci de mii de oameni săraci beau această otravă. Copiii mor, fac anemii sau ajung la maturitate cu retard mintal. Autorităţile române nu au un proiect pe 5-10 ani pentru eradicarea fenomenului prin aducţiuni din surse curate. În afara pericolului reprezentat de moguli, aproape nimic din ce se întâmplă în România nu este prioritar. Retrospectiva faptelor inepte şi hilare din 2010 nu e simplu divertisment. Dacă punem cap la cap toate aceste bâlbâieli, situaţia în care ne aflăm capătă o logică. Nu-mi arde de râs: dacă analizăm trecutul, vom şti ce ne-aşteaptă în 2011. Şi-mi vine să plâng.