EDITORIALUL EVZ: Nimeni nu-i poate opri pe Ponta şi Antonescu! (Să piardă alegerile)

Aproape că-mi vine să vărs o lacrimă de mila PSD. Bieţii oameni, nu scapă de blestemul de a avea lideri de anvergura şi inteligenţa lui Mircea Geoană.

Personaje capabile ca, în pofida urii pe care mare parte din electorat a acumulat-o împotriva lui Băsescu, să piardă alegerile pe ultima sută de metri. Şi, cine a spus că prostia nu este molipsitoare? PNL, partenerul social-democraţilor în cadrul USL, pare la fel de decis să lase PDL să formeze şi viitorul guvern.

Ultimul sondaj IMAS, plătit şi difuzat de ziarul lui Patriciu, "Adevărul", arată că USL a coborât sub 50% din intenţia de vot. Cercetarea a fost realizată înainte ca geniala manevră prin care Ponta a făcut cadou celor din PDL postul de preşedinte al Senatului să fi avut impact asupra publicului. Sondajul mai arată că PDL a ajuns la cel mai bun rezultat din ultimele 20 de luni, respectiv o intenţie de vot de 21,5%.

Ştiu, publicul amator de teorii conspiraţioniste va spune că aceasta este o manevră a lui Patriciu, pe cale de a fi exclus din PNL şi din ce în ce mai prietenos cu Băsescu. Dar cei de la "Adevărul" procedează corect şi ne arată rezultatele sondajelor precedente, astfel încât pot fi observate tendinţele din ultimele 24 de luni. Din august 2011, USL scade constant, în timp ce PDL creşte, cu mici sincope. Dacă facem un calcul mecanic, în condiţiile în care USL pierde puţin peste un procent pe lună, până în noiembrie 2012, scorul acestei alianţe va fi sub 40%. Chiar şi prin redistribuirea unor mandate, posibila intrare în parlament a PRM şi obţinerea unui sprijin din partea grupului minorităţilor, tot sunt din ce în ce mai puţine şanse ca Ponta să adune suportul parlamentar necesar pentru a fi ales prim-ministru.

S-a ajuns aici pentru că, de peste un an, cei din USL se comportă ca o echipă de fotbal modestă, din liga lui Mircea Sandu şi Mitică Dragomir. Stau doar în apărare, le tremură picioarele de teama lui Băsescu (din 2000, omul i-a bătut pe toţi pesediştii trimişi împotriva sa şi asta i-a marcat puternic pe cei din partidul lui Ponta) şi nu sunt capabili să aibă iniţiativă. Din primăvara lui 2010, când Băsescu a anunţat că se taie pensiile şi salariile bugetarilor, iar PDL s-a prăbuşit în sondaje, unica strategie a lui Ponta şi Antonescu a fost să trimită baloanele lansate de adversar în tribună. A propus Băsescu modificarea Constituţiei, inclusiv pentru a pregăti intrarea în zona euro? Nu suntem de acord, pentru că nu avem un parlament legitim, spun liderii USL. Este nevoie de o reorganizare teritorială - de la împărţirea în regiuni, la comasarea administraţiilor unor localităţi aflate în faliment? Manevră electorală, strigă Ponta şi Antonescu. Trebuie să adoptăm un buget prudent, pentru a supravieţui unui nou val al crizei? Liderii USL se contrazic între ei şi tot ceea ce fac este să voteze "contra". Pe fond, nici Ponta şi nici Antonescu nu au obiecţii la aceste chestiuni sensibile. Nici nu vin cu o contra-propunere, ci doar repetă lozinca activiştilor PCR care se opuneau "glaznostului": "Acum nu este momentul!". Formal, USL a lansat mai multe programe, dar, de fiecare dată când discuţia ajungea la detalii, spuneau că este vorba doar de un proiect. De exemplu, programul pe energie al USL este supra-încărcat de preţiozităţi despre resurse regenerabile, emisii de carbon etc., dar nu suflă un cuvânt despre contractele "băieţilor deştepţi". Este firesc, personaje precum Dan Voiculescu nu vor să schimbe sistemul, ci doar să fie ei cei care profită!

Încercaţi următorul exerciţiu: luaţi un discurs al lui Crin Antonescu şi eliminaţi propoziţiile despre Băsescu. Va fi interesant să observaţi ce mai rămâne. Fără dubiu, ura faţă de liderul informal al PDL va mobiliza mulţi alegători, în 2012. Dar, în timp, acest sentiment pare că se estompează, iar cetăţenii sunt tot mai preocupaţi de ceea ce se va întâmpla după ce regimul Băsescu va fi înlăturat. Publicul începe să simtă că Ponta şi Antonescu nu le oferă o alternativă. De fapt, cred că cei doi nu sunt capabili să le răspundă la cea mai simplă întrebare pusă unui politician: de ce vreţi voi să conduceţi România?