Mircea Marian: "Modul în care a fost politizată Curtea de Conturi este relevant pentru că arată de ce, în România, lupta cu corupţia a eşuat".
Curtea de Conturi, instituţia care ar trebui să verifice cum sunt cheltuiţi banii publici, a fost dată pe mâna unui personaj care a patronat falimentul Bancorex şi a fost preşedinte al unei bănci falite înfiinţate de Sorin Ovidiu Vîntu. În 1998, România a fost la un pas să intre în incapacitate de plată, urmare a jefuirii băncilor de stat în perioada în care Nicolae Văcăroiu era prim-ministru. Dar parlamentul nu l-a lăsat singur pe Văcăroiu. Îi vor fi colegi, în structura de conducere a Curţii de Conturi, Sabina Funar, nevasta senatorului PRM Gheorghe Funar - doamna este doctor în marketing agricol! - Doina Dascălu, o fină a deputatului PNL Dan Radu Ruşanu, şi Gheorghe Oană, fost secretar de stat din guvernul PSD, despre care presa a relatat că ar fi beneficiar al unor credite preferenţiale de la Bancorex. PDL, partidul care luptă cu atâta tărie împotriva corupţiei, a trimis la Curte un cetăţean pe care Parchetul General ar dori să-l urmărească penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
Aş fi acceptat fără să crâcnesc această situaţie, având în vedere că, până ieri, Curtea de Conturi era condusă de Dan Grosu Şaguna, omul lui Adrian Năstase. Practic, prin noile numiri, nu s-a schimbat decât aripa din PSD care domină această instituţie. Dar, întâmplător, mi-au căzut ochii peste un anunţ publicat în „The Economist“: oficiul civil din Kosovo caută un candidat „de cea mai înaltă calitate morală şi profesională“ pentru a-l numi auditor general al bugetului acestei nou-înfiinţate republici. Interesant este că acest candidat poate avea orice cetăţenie - în afară de cea a Serbiei sau a Republicii Kosovo.
Să trecem peste ideea excelentă de a angaja străini într-un post sensibil care implică un control asupra banului public. Patrioţii români nu ar accepta niciodată ca vreun englez sau suedez să le cerceteze afacerile cu bani publici şi, ulterior, să-i acuze că fură pe rupte. Gândiţi-vă însă o clipă la cerinţa postului: „Un candidat de cea mai înaltă ţinută morală şi profesională“. Oare Nicolae Văcăroiu însuşi ar avea curajul să spună aşa ceva despre propria-i persoană?
Modul în care a fost politizată Curtea de Conturi este relevant pentru că arată de ce, în România, lupta cu corupţia a eşuat. Pentru a le închide gura celor de la Bruxelles, a fost lăsat să funcţioneze doar DNA-ul, dar toate celelalte instituţii sunt bine plasate sub control politic. La conducerea Autorităţii Electorale Permanente - instituţia care, teoretic, verifică finanţările partidelor, sursă primară a corupţiei - a fost plasat un obscur senator PSD din Bacău (fieful lui Viorel Hrebenciuc). La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedinte este un fost consilier al lui Ion Iliescu. Agenţia Naţională de Integritate este controlată de un consiliu format, în cea mai mare parte, din oamenii partidelor. Oamenii plasaţi în aceste structuri nu fac decât să protejeze ilegalităţile celor care i-au numit în funcţie. Văcăroiu, bine instalat la Curtea de Conturi pentru următorii nouă ani, nu este decât unul dintre numeroşii lupi care păzesc stâna.
Ieşirea din politică a lui Văcăroiu, supravegheată de Hrebenciuc