E limpede: Crin Antonescu nu are de gând să ajungă președintele României.
Dacă ar avea, ar ține cont de dorința supremă a românului: să aibă liniște. Or, nu e zi lăsată de bunul Dumnezeu în care El Crin (cum inspirat îl numește Vladimir Tismăneanu) să nu împartă palme, pumni sau șuturi. Beneficiind de-o stranie și vinovată complicitate a intelectualității, altminteri ultra-sensibilă la derapajele politicienilor, el și-a asumat rolul bătăușului de cartier, cam analfabet, complexat și sadic, care, în recreația mare, sare gardul școlii, abordează fetele cu gesturi scabroase, îi cotonogește pe băieți, mânjește pereții cu marmeladă și, la plecare, sparge geamul de la cancelarie. Numai faptul că nu există un CNA al politicienilor explică de ce iresponsabilul liberal n-a dus-o încă la ruină pe strângătoarea, consultantissima doamnă Vălean. Așa că în loc să plece din viața noastră Crin, pleacă de la CNA Dan Grigore.
Arareori am văzut un politician român degradându-se cu o asemenea viteză. Nu știu dacă Antonescu avea huliganismul în sânge ori dacă l-a dobândit de când a devenit băiatul de mingi al turnătorului la Securitate Voiculescu — a cărui ideologie resentimentară, retrogradă și, mai nou, centrată pe dobândirea de averi (vezi misteriosul caz al apartamentului de lux) și-a însușit-o cu aplomb. Ce vedem în cazul lui e hidoșenia unui comportament născut din ură și pregătit să sfârșească în violență. Oricine intră în colimatorul ciomăgarului liberal poate să-și ia adio de la viață: spus direct, fățiș, cu subiect și predicat.
Aici nu mai e vorba de metafore, de înflorituri stilistice, de retorică politică. Ce propune Antonescu e un program de sorginte nazistă. El visează o țară condusă exclusiv de uslași. Până de curând, aveam iluzia că nu va depăși gargara de mahala a lui Vadim Tudor. Astăzi sunt convins că omul e capabil de execuții publice. Iată ce afirmă, fără să clipească, noua întrupare a lui Zelea-Codreanu: „Ăla nu-i adversar politic, să stăm la simpozioane. Ăla-i dușman. [...] Ne vom bate cu ei așa cum te bați cu un dușman și din punct de vedere politic îi vom nimici. Vom elibera această țară de ei.” Cuvintele n-au fost rostite de-o căpetenie legionară înaintea rebeliunii, ci de șeful unui partid pretins european, la postul de televiziune Antena 3, în data de 2 martie 2012.
În traducere, spusele lui Antonescu înseamnă: toți cei care nu fac parte din alianța USL vor fi distruși. Țara va fi eliberată de ei. Cum? Așa cum au făcut-o ceilalți politicieni numiți de către El Crin, comuniștii: băgându-i în pușcării ori obligându-i să plece în exil. Cei vizați sunt: membrii PDL, UDMR, UNPR, PNȚCD, PNR, PP-DD și firește, reprezentanții minorităților. Crin Antonescu încă n-a spus-o explicit, dar nici nu mai e mult până atunci: trebuie exterminați cu toții! A făcut-o, înaintea lui, Zelea Codreanu și, oricât de ratat profesional este, tot va fi citit faimoasele cuvinte în care căpetenia legionară îi punea pe lista morții nu doar pe dușmani, ci și pe trădătorii din propriile rânduri. Ceea ce înseamnă că nici peneliștii și pesediștii nu au motive să stea liniștiți. Vezi „nimicirea” vechilor lideri, vezi execuția publică a lui Dan Grigore...
În 17 septembrie 2009, un grup de intelectuali lansa o listă de sprijin în favoarea lui Crin Antonescu și-a ideilor sale. Ei sunt: Lucian Boia, Mircea Diaconu, Gabriel Dimisianu, Neagu Djuvara, Smaranda Enache, Dan Grigore, Aurora Liiceanu, Andrei Marga, Alexandru Mușina, Zoe Petre, Dan Pița, Alex. Ștefănescu, Doina Uricariu, Renate Weber, Dinu Zamfirescu. Unul dintre ei, Dan Grigore, și-a primit, „în direct și la o oră de vârf”, cum se spune, răsplata. Ceilalți tac chitic, așa cum au tăcut și în cazul afirmațiilor negaționiste ale lui Dan Șova. Pentru a-și spăla obrazul, poate ne vor spune ce părere au despre recentele declarații cu damf nazist ale lui Crin Antonescu.