Ioana Lupea: „Dacă ministrul se joacă de-a soldatul în prima linie a frontului, cine mai este general în Ministerul Sănătăţii?“.
Ion Bazac şi-a parcat afacerea Ferrari în garaj şi a pus mâna pe sapă. Poporului nu-i plac miniştrii cu Ferrari şi mapă. Îi divinizează însă pe cei cu sapa, care sapă la rădăcina răului din sistemul sanitar, adică pe medici. În lumina reflectoarelor, evident, pentru că nicio funcţie publică nu se mai exercită într-un birou, în faţa unei hărţi în care se înfig steguleţe, ci la TV, în faţa întregului popor, care vede cum i se face dreptate când infractorii de doctori sunt arşi pe rug.
Ministrul sănătăţii Ion Bazac este o reîncarnare a primarului în cizme de cauciuc la capul podului şi a preşedintelui în pufoaică pe şantierele patriei. Este pompierul ce stinge incendiul şi legistul care adună probe de la locul crimei. El face, este eroul ovaţionat de presă şi de popor. Analiza, concluziile, strategia, viziunea sunt secvenţele unui proces anonim şi anodin. Poporul vrea anchete în miez de noapte, cu verdicte de vinovăţie pronunţate în lumina reflectoarelor. Îşi doreşte câte un „proces al lui Ceauşescu“ în fiecare zi. Asta le-a şi livrat Ion Bazac în cazul Slatina.
Demiterea doctorilor şi a asistentelor prin mâna cărora a trecut pacientul decedat după câteva ore de plimbare pe targă între secţiile aceiaşi unităţi sanitare, nu rezolvă problema sistemului, nici măcar pe a spitalului judeţean de urgenţă Slatina. Un caz similar ar putea să se producă foarte curând, în acelaşi loc. Ion Bazac ar putea să-i demită azi pe toţi medicii şi asistentele din România, fiecăruia i se poate imputa ceva probabil, şi să aducă alţii noi, pe ai lui. Atât timp cât nimeni nu-şi pune întrebarea „de ce“ oameni cu zile vor muri în spitalele româneşti. Pentru că pe ceilalţi nu-i mai salvează nimeni, iar ameninţarea cu un verdict de malpraxis nul transformă pe medic în Dumnezeu. Întrebarea „de ce“ nu face audienţă şi nu aduce popularitate, spre deosebire de sacrificarea publică a ţapului ispăşitor, care ispăşeşte pentru toate păcatele sistemului medical.
Într-un stat civilizat - pentru că şi acolo mai mor pacienţii în spitale, o dovadă fiind succesul internaţional al filmului lui Cristi Puiu „Moartea domnului Lăzărescu“ - spitalul, colegiul medicilor, comisia Ministerului Sănătăţii ar fi anchetat şi dispus măsuri administrative, poate aceleaşi decise de ministru în noaptea de vineri spre sâmbătă. Concluziile ar fi fost înaintate şi Parchetului, dacă faptele medicilor şi ale asistentelor erau de natură penală. Dar rolul ministrului ar fi fost să identifice cauzele şi să propună măsuri guvernamentale pentru ca o situaţie ca aceea de la Slatina, Galaţi, Bacău etc. să nu se mai repete. Ion Bazac ar fi trebuit să ne vorbească, în cazul „Slatina“, despre cauzele deprofesionaliză rii medicilor din spitalele de provincie, acolo unde se petrec cele mai multe astfel de tragedii. Să vorbească despre calitatea şcolii medicale, despre clientelismul din sistemul medical, despre subfinanţarea spitalelor şi despre salariile ridicole ale cadrelor medicale, despre exodul medicilor din provincie în Bucureşti şi din Bucureşti spre Occident. În loc de soluţii, Ion Bazac îi propune preşedintelui Traian Băsescu să decoreze o asistentă medicală, al cărei merit este că şi-a făcut datoria. Dacă ministrul se joacă de-a soldatul în prima linie a frontului, cine mai este general în Ministerul Sănătăţii?