Cum se-aleg cei mai mari oameni politici ai României: îi ţin pe umeri primarii de la ţară. Să discutăm pe faţă despre aceste alegeri.
Un colegiu sigur înseamnă să ai 10 primari din 15 ai tăi, adică de la alianţa politică pe care o reprezinţi. Dar un colegiu cu adevărat blindat este să îi ai pe toţi 15 şi sunt multe astfel de cazuri. Cei mai influenţi 100 de politicieni aşa şi-au ales locul în care candidează. N-o fi laşitate, e pragmatism. Dar aceasta nu mai e campanie, e Ziua Recoltei.
Odată alese colegiile, în această lună rămasă nu se mai discută programe, nici măcar de formă, ca să ne bucurăm şi noi de democraţie. Ce face un politician de marcă în această perioadă: îşi împarte banii pe căprării. 10.000 de euro afişaj, cu un slogan ales la repezeală, 20.000 de euro nişte caravane cu alimente, 20.000 de euro pentru căciuli şi nişte geci de iarnă, vreo 10.000 pentru staful de campanie, că trebuie să mănânce şi băieţii care aleargă, vreo 5.000 de euro pentru un concert în comună, cu tot cu mici, bere şi vin, tot timpul să ai la tine 10.000 de lei să cinsteşti oamenii la crâşmă, în acţiuni "spontane", şi încă vreo câteva mii de euro pentru presa locală, deşi n-ai nevoie, dar ca să fie treaba bună. Cât primeşte primarul e altă poveste, are partea lui pusă deoparte. Grosul se mai dă în ultima săptămână, bani în mână, împărţiţi de comandamentele organizate de primar. Sunt "şefii de uliţă", cei cu neamuri multe şi care garantează pentru norma de voturi. Vasile spune că el vine cu 100 de voturi şi primeşte 5.000 lei în mână. Strigă la poarta fiecăruia, îi spune scurt că asta- i jumate din suma "pentru duminică" şi i se mai promite o parte. Omul îi primeşte, se ştiu de mulţi ani, are încredere, şi oricum îi este indiferent cine candidează, iar pe parlamentarul în funcţie nici nu-l cunoaşte. Operaţiunile UZO (ulei-zahăr-orez) sunt de mare efect, nu că ţăranii ar muri de foame, dar le-arăţi că-ţi pasă de ei şi îi încălzeşti la suflet. E ca şi cum ar veni Moş Crăciun, şi alt tip mai popular eu nu cunosc. Şi uite-aşa se strânge cam 100.000 de euro, un mizilic pentru un politician cu 10 milioane de euro în Insulele Cayman.
În concluzie, România are politicienii pe care-i merită. Eşti performant în politică dacă ai mandate câştigate succesiv, nu dacă ai idei bune, reformatoare sau dacă laşi vreo urmă prin Parlament. Unii nici nu calcă pe-acolo. Baronii sunt instituţii de temut în statul român, pot amâna şi 10 ani o reformă, n-ai ce le face. Au o aură de tipi cerebrali, mari vizionari, dar în realitate sunt agramaţi şi n-au niciun proiect ideologic în cap. Pentru asta sunt băieţeii care scriu pe bloguri şi trăiesc din leafa de parlamentar. Uitaţi-vă la Frunzăverde, ce imagine de "părinte fondator" i s-a creat şi ce deziluzie ai când deschide gura. Dragnea e din alt aluat, te-adoarme cu şoptitul lui din vârful buzelor, dar nu ştie nimic de securitate energetică, stimularea antreprenoriatului sau integrarea instituţiilor româneşti în civilizaţia europeană. Nulităţi. Cei mai importanţi 100 de politicieni din România nu fac de fapt politici publice. E un sistem piramidal, în care primarul de la ţară e dealerul de la colţul străzii, care strânge taxa de protecţie. Sunt clanuri care trăiesc din dijmuirea a aproximativ 30% din PIB. Ei îşi iau un 3% şi le ajunge. Dar pentru atâta lucru pierdem o groază de timp şi trec deceniile fără să ne dăm seama. Nu vreau dictatură militară, ci spirit civic şi implicare. Vreau o trezire. Urmăriţi campania "Cine, când şi cum schimbă România". TU CE SPUI?