MIRCEA MARIAN: "Un singur moment de jenă a avut Sorin Oprescu în timpul interviului pe care l-a acordat, miercuri, „Evenimentului zilei“: atunci când a fost întrebat cine sunt cei care-i finanţează cursa electorală."
„Sunt prieteni de dezvoltare medie“, a răspuns Oprescu, uitându-se în jos şi admirându-şi manichiura. Nu-l blamez (prea tare) pentru această minciună prin omisiune. Niciun competitor important nu are de gând să dezvăluie cine l-a plătit, cel puţin atât timp cât ştie că nu va fi pedepsit dacă nu oferă o informaţie completă.
Discreţia politicienilor este explicabilă, pentru că, dacă am şti cine le sunt sponsorii, i-am depista uşor pe cei care, după alegeri, vor beneficia de favorurile aleşilor. Este suficient să te uiţi pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente ca să realizezi cât de false sunt raportările oficiale privind finanţările cu scop politic. În campania pentru Parlamentul European, de exemplu, PNL nu a cheltuit niciun ban pentru sondaje şi consultanţă! Este însă secretul lui Polichinelle faptul că acest partid i-a angajat pe doi dintre cei mai scumpi consultanţi internaţionali de pe piaţă. PSD marchează la capitolul referitor la sondaje şi consultanţă ridicola sumă de 5.570 de lei, deşi se ştie că cea mai superficială cercetare sociologică i-ar fi costat peste 10.000 de euro.
Nici Traian Băsescu nu este mai darnic cu informaţiile: raportul privind cheltuielile din campania de la referendumul din 19 mai se întinde pe exact o pagină. De aici putem afla totuşi că preşedintele suspendat nu a cheltuit niciun leu pentru sediul de campanie, pentru întreţinere sau pentru plata personalului. Ne putem însă aminti că el a avut, de facto, un sediu de campanie într-o casă din centrul Capitalei, unde era mereu prezent senatorul Constantin Onaca, întâmplător candidat al PDL la Primăria Municipiului Constanţa.
Îţi ia cam o jumătate de oră de căutări pe internet ca să observi cum se procedează în alte ţări. Fiecare donator din campania din Statele Unite poate fi găsit pe site-ul Comisiei Electorale Federale. Se ştie, periodic, cât a colectat Obama şi cât a strâns Clinton. Din datele publice se poate urmări modul în care candidatul republican la preşedinţia SUA, John McCain, s-a folosit de avionul soţiei sale.
De ce, în România, nu vom afla prea devreme de unde sunt plătiţi politicienii? Pentru că aici este sursa corupţiei. Donatorii de azi sunt cei care, mâine, vor avea acces la resursele publice. Toţi politicienii tac pentru că fiecare dintre ei a practicat acest joc. Nimeni nu vrea să schimbe actualul mecanism de control, complet ineficient. Traian Băsescu îşi poate permite să susţină că sediul de campanie nu l-a costat nimic pentru că ştie că nicio autoritate publică nu o să îndrăznească să-l verifice, deschizând astfel cutia Pandorei.
Poate greşesc crezând că rămâne un mare secret cine plăteşte factura campaniilor. În final, cei care achită nota sunt de fapt contribuabilii, ai căror bani sunt redirecţionaţi, după alegeri, către buzunarele misterioşilor sponsori.