Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a mers la Washington, luni, cu un mesaj clar pentru preşedintele Statelor Unite, Barack Obama: Israelul va rămâne "stăpânul propriului destin" şi se va asigura că iranienii nu obţin arma nucleară, iar SUA ar face bine să îşi susţină aliatul tradiţional. "Pentru ei, voi sunteţi Marele Satana, noi suntem Micul Satana. Şi ştiţi ceva, domnule preşedinte? Cred că în privinţa acestui ultim aspect au dreptate", i-a spus Netanyahu liderului de la Casa Albă.
În momentul de faţă, Washingtonul admite că sancţiunile impuse Iranului nu şi-au atins scopul, dar nu poate trece cu vederea un aspect important – oficialii de la Teheran şi-au exprimat, la începutul anului, disponibilitatea de a negocia cu marile puteri o soluţie în dosarul nuclear.
Potrivit presei israeliene, Netanyahu a pus însă trei condiţii pentru începerea negocierilor: suspendarea imediată a procesului de îmbogăţire a uraniului pe teritoriul iranian, transferarea a circa 5.600 de kilograme de uraniu slab îmbogăţit în afara Republicii Islamice şi oprirea instalării de centrifuge în complexul de la Fordo.
Americanii nu văd însă raţiunile practice ale impunerii acestor condiţii. Teheranul nu trebuie presat, e nevoie de bunăvoinţă pentru crearea unei atmosfere pozitive înaintea discuţiilor, consideră Washingtonul. De lângă un Benjamin Netanyahu extrem de ferm, Barack Obama a declarat, luni, că SUA continuă să creadă în şansele unei soluţii diplomatice.
Ce poate face Israelul dacă Administraţia de la Casa Albă nu-i oferă sprijin pentru o eventuală lovitură militară? Unul dintre cele mai detaliate răspunsuri îl oferă jurnaliştii de la BBC, într-o analiză cu titlul "Cum ar putea Israelul să atace Iranul?". Nu ar fi pentru prima dată când Israelul atacă preventiv ţinte nucleare din regiune. În 1981, aviaţia israeliană a distrus reactorul Osirak, din apropierea capitalei Irakului, Bagdad. Mai recent, în septembrie 2007, aceeaşi soartă a avut-o un reactor în construcţie din Siria. Totuşi, succesul nu poate fi garantat în cazul unui atac asupra instalaţiilor nucleare iraniene, apreciază experţii şi analiştii militari citaţi de BBC. Distanţa dintre Israel şi Iran, ţintele multiple şi natura acestora sunt probleme care dau dureri de cap strategilor militari de la Ierusalim şi Tel Aviv. Nu există nicio îndoială că aviaţia israeliană are capacitatea de a lovi ţinte diverse - uzinele de la Natanz, Fordo, Arak şi Isfahan, complexul militar de la Parchin - şi de a aduce prejudicii majore programului nuclear al Teheranului. Totuşi, Iranul ar avea probleme mult mai mari dacă în operaţiunea militară s-ar angaja şi Statele Unite, cu toate resursele de care dispun. "Chiar dacă va avea succes, un atac israelian nu ar face decât să întârzie programul nuclear al Iranului", apreciază Douglas Barrie, un expert al Institutului Internaţional pentru Studii Strategice din Londra.
În aceste condiţii, gradul de implicare a Washingtonului într-o posibilă acţiune militară împotriva Iranului este esenţial. Administraţia Obama are, prin urmare, ceva pârghii pentru a convinge Israelul să mai dea o şansă dialogului înaintea unei decizii radicale. Viitorul depinde şi de ce vor radicalii de la Teheran să vadă: o mâna întinsă ori cozile Marelui şi Micului Satana.