Ştiu că voi stârni revoltă. Ştiu că ambele părţi vor nega vehement, pentru că 2012 e an electoral şi competiţia pentru voturi înseamnă polarizare: ei şi noi.
Cu toate astea trebuie să spun că în 2013 vom avea o mare coaliţie la guvernare între PD-L (dreapta) şi PSD (stânga). Sau cum se vor fi numind cele două partide până atunci. E inevitabil să se întâmple aşa. România a parcurs în ultimii 10 ani un lung şir de reforme. Unele au deja efecte pozitive, altele îşi vor arăta efectele mai târziu. Totuşi, mai sunt două obstacole ce nu au putut fi depăşite încă: reorganizarea administrativ-teritorială şi, cel mai important, legea fundamentală - Constituţia.
Constituţia actuală a apărut în 1991 şi a fost revizuită în 2003, înainte de aderarea României la U.E. În 1991, FSN avea 66%, ceea ce i-a permis promovarea noului act constitutiv, absolut necesar pentru a consacra schimbarea de regim din 1989. În 2003, revizuirea Constituţiei a fost posibilă tot printr-o largă majoritate: PSD, cu 40% din mandate, PRM, o anexă a stângii condusă de Năstase, cu 25% şi UDMR, care sprijinea guvernarea social-democrată din acea perioadă. În acest moment revizuirea Constituţiei este doar o simplă declaraţie politică a partidelor aflate la putere. Polarizarea spectrului politic nu permite coagularea celor două-treimi necesare revizuirii. Opoziţia a anunţat deja amânarea dezbaterilor pentru legislatura viitoare. Care sunt însă scenariile posibile după 2013? Scena politică poate fi la fel de polarizată şi fragmentată. În ipoteza în care USL s-ar menţine pănă la scrutinul de anul viitor distribuţia voturilor ar putea arăta în felul următor: USL 38-40%, PDL (sau cum se va numi) 28-30%, UNPR 5-7%, PPDD 5-7%, UDMR (sau cum se va numi) 7%. Indiferent cum s-ar face guvernul, nici USL şi nici PDL nu pot strânge în jurul lor o majoritate calificată. Neavând 50% USL va rămâne în opoziţie. În plus, mai mulţi actori ai majorităţii înseamnă un consens mai dificil de atins pentru revizuire.
În cazul, mai probabil, în care nu vom avea USL pe buletinele de vot, distribuţia opţiunilor va arăta cam aşa: PSD 28-30%, PDL 28-30%, PNL 12-14%, UNPR 5-7%, PPDD 5-7%, UDMR 7%. În acest scenariu, spre deosebire de varianta "USL", spectrul politic nu va fi la fel de polarizat şi va lăsa o libertate mai mare a combinaţiilor majoritare. Una dintre acestea poate fi PSD+PDL+UNPR. Adică o mare coaliţie transideologică. O coaliţie care îşi poate formula ca obiectiv finalizarea revizuirii Constituţiei la sfârşitul lui 2013.
De ce e atât de importantă schimbarea actului constitutiv? Pentru că România este acum o insulă de stabilitate economică într-o mare învolburată. O criză mondială care va reseta ordinea instituţională, relaţiile sociale, viaţa politică pentru următorii 10 ani este o oportunitate pentru cei care apasă mai repede pe butonul "reset". Un sistem judiciar responsabil care să nu se mai amestece în chestiuni bugetare, reaşezarea echilibrului între puteri, limitarea deficitului bugetar şi a datoriei publice, restabilirea unei minime echităţi sociale (prin prevenirea acumulării de averi ilicite sau redefinirea dreptului la bunăstare), iată câteva din schimbările care pot pune România, înaintea altor ţări mari, pe şinele dezvoltării accelerate.
O asemenea reformă constituţională nu este posibilă decât cu o largă majoritate cu doi sau maximum trei actori. Iar această majoritate nu poate fi decât PDL-PSD. E adevărat că am mai avut această combinaţie în 2009 şi ea a eşuat. La fel de adevărat este că era an electoral. Una din principalele cauze ale eşecului este că niciunul din cele două partide nu era cu adevărat dispus să se uite la viitor. Cu figuri vechi, cu aceleaşi metehne, nu poţi porni la o schimbare de asemenea anvergură.
O condiţie esenţială este, deci, schimbarea gărzii, dar şi a obiceiurilor, în cele două partide. Ceea ce mi se pare că a început deja şi la dreapta şi la stânga. Probabil că va trebui definitivată până la sfârşitul lui 2012. După care, ceea ce pare acum imposibil va deveni posibil.