Răspunsul scurt ar fi: nu! PNL nu poate să se debaraseze, cel puţin până în 2012, de acest personaj.
Toate sondajele arată că acesta este tipul de lider pe care-l vor o foarte mare parte din alegătorii români şi care ar putea face ca partidul său să depăşească, la proximele alegeri, şi PSD, şi PDL.
Întâmplarea face ca luni seara, la aproximativ aceeaşi oră, la Realitatea TV să fie prezent fostul premier Tăriceanu, iar la Antena 3 să fie invitat Crin Antonescu. Tăriceanu a avut un discurs pragmatic, a vorbit despre investiţii în economie şi a fost unul din foarte puţi nii politicieni români care au avut curajul să arate că România nu poate fi primită în spaţiul Schengen până când nu-şi rezolvă problemele legate de corupţie. Dincolo, la postul de televiziune patronat de amicul turnător Dan Voiculescu, Crin Antonescu se delecta cu întrebări incitante precum: "Are Moş Crăciunul Emil Boc un sac plin cu ţepe?". Iar preşedintele PNL răspundea incitat: "Domnul Boc, doamna Udrea, domnul Băsescu au făcut numai lucruri rele pentru copiii României".
Cu siguranţă că înainte de a repro şa guvernului Boc că nu face investiţii în infrastructură, Tăriceanu ar trebui să se uite puţin în oglindă. El este cel care s-a aliat cu PSD şi, pentru a-şi păstra poziţia de prim-ministru, a mituit electoratul cu pensii nesustenabile pe termen lung. Unicul său gest auster - opoziţia la decizia de mărire cu 50% a salariile profesorilor - a venit prea târziu, într-un moment în care toate partidele se întreceau în inventarea unor noi pomeni electorale, tocmai urmare a politicilor duse de cabinetul Tăriceanu. Dar astăzi, fostul premier liberal este un model de pragmatism în comparaţie cu populismul ne ruşinat al şefului său pe linie de partid. Nici dacă-l torturaţi nu veţi scoate de la Antonescu o promisiune concretă. Nu veţi auzi decât aceeaşi lamentaţie vivace (scuze pentru oximoron) în care deplânge soarta securiştilor cu pensii tăiate, a poliţiştilor care s-au îngrăşat stând prin birouri şi pe care acum îi ameninţă restructurarea sau a cadrelor didactice care predau materii inutile. Reţeta succesului se află însă la Antonescu. Oamenii nu vor să audă discuţii deprimante despre soarta economiei, ci doar compătimire şi promisiuni. Merită observat modul în care a evoluat numărul de telespectatori care i-au urmărit pe Tăriceanu şi, respectiv, pe Antonescu. Iniţial, fostul premier a avut un public mai numeros. Dar, pe măsură ce discursul său se ducea în zona economiei politice, privitorii schimbau canalul şi creştea audienţa lui Crin Antonescu. De fapt, întrebarea corectă nu este "Cum scapă PNL de Antonescu?". Până la urmă, este treaba lor dacă vor să-şi bată joc de titulatura de "liberali" trăind într-un promiscuu concubinaj cu comuniştii lui Iliescu şi cu turnători precum Voiculescu. Adevărata problemă este: am putea evita ca, la alegerile din 2012, să se impună tot cei care cumpără voturi cu promisiuni false, cu bani, cu sacoşe cu pui congelaţi, cu zahăr şi ulei? Ar fi posibil să creăm o presiune asupra politicienilor astfel încât, în campanie, să-şi ia angajamente realiste pe care, ulterior, să le şi respecte? Iar aceasta nu este doar problema liberalilor lui Antonescu, ci a tuturor partidelor din România. De fapt, s-ar putea ca vina să nu aparţină doar politicienilor, ci şi unei prea mari părţi a electoratului, care s-a obişnuit să voteze doar în funcţie de ceea ce primeşte. Care cere să fie minţită, pentru ca, după alegeri, să se lamenteze că a fost trasă pe sfoară.
Crin Antonescu - de 20 de ani tânără speranţă a politicii, un personaj care nu a construit nimic niciodată, pe primul loc doar în competiţia pentru desemnarea celui mai chiulangiu politician - este omul de care au nevoie alegătorii pentru a-l înlocui pe Băsescu.