Nu ştiu dacă, peste 4-5 luni, va mai avea cineva chef să vadă cum îşi arată politicienii muşchii la televizor. Nu ştiu dacă şi-acum mai are cineva chef de vorbe şi răfuieli. E semnalul primit de USL din sondaje şi încep să simtă cum îi strânge cămaşa. O vreme pare complicat, dar oamenii încep să facă legătura între lipsa reformelor şi PIB, între reţelele clientelare şi şomajul real.
Ce înseamnă reformele structurale ne-au arătat, anul acesta, trei indicatori uşor de înţeles. În martie, MRU a început operaţiunea sigilării importurilor intracomunitare şi evaziunea a ajuns oficial zero. Victor Ponta a raportat o creştere a veniturilor pe şase luni cu 1,2 miliarde lei (263 milioane de euro) în urma acestei reforme. Apoi, guvernarea USL a debutat cu denunţarea contractelor "băieţilor deştepţi" din energie. Iarăşi Ponta a făcut un anunţ: bugetul de stat câştigă circa 500 milioane de lei anual (110 milioane de euro). Hidroelectrica pierduse un miliard de euro, bani care au ajuns la "băieţii deştepţi" şi politicieni. Tot anul acesta, Guvernul României s-a hotărât, în sfârşit, să coloreze păcura în albastru, pentru a stopa evaziunea la motorină - o iniţiativă din luna martie a lui Mihai Răzvan Ungureanu şi finalizată acum de Florin Georgescu. În numai două luni veniturile la buget au crescut cu 114 milioane de lei (25 milioane de euro). Pe tot anul s-ar strânge în plus 300 milioane de euro. Tragem linia şi iese aproape 1 miliard de euro în plus la buget din trei reforme rapide. Prea puţin. Pierdem în continuare bani, fără să ştim, fără să simţim, ca nisipul care curge dintr-un sac găurit. Nu sunt veştile bune ale zilei, ci semnele altor veşti proaste. Exemplele de mai sunt sunt fotogramele extrem de rare ale caracatiţei politico-securistice din România, un animal mai greu de dibuit decât monstrul din Loch Ness şi care reuşeşte să-i convingă pe votanţi că nu există. Cu ce se ocupă Puterea de 23 de ani? Cu reţelele: din importuri, energie, produse petroliere. Şi cu mult mai multe. O veste proastă este că suntem printre ultimele ţări din UE fără card electronic de sănătate şi că fraudele cu reţete compensate ajung la 25% din suma cheltuită anual de la buget (1,5 miliarde de euro). Dacă eşti la Putere, te blindezi, îţi pui oamenii şi acolo unde se fură şi acolo unde se controlează. Asta înseamnă o reţea, să închizi cercul. La 300 milioane de euro furate numai din reţete, nu se vede mica ta reţea organizată la sânul Puterii. Mai grav este că politicianul nu va avea niciun interes să distrugă sistemul, chiar dacă nu fură el totul. La fel e cu reţeaua bancherilor camuflată în jungla creditelor neperformante. Securişti, cârtiţe din sistemul bancar şi demnitari cu spate politic. Şi fac asta de 20 de ani, nu de şase luni. La 15 miliarde de euro, cât e balastul din bănci, cine vede o scurgere de câteva zeci de milioane pe an? Iar gaura nu era la bănci, pentru că garanta instituţia statului. Avem reţele la Oltchim, unde nu-şi bagă nimeni nasul, după ce, în 2008, statul a băgat sute de milioane de euro în loc să-l privatizeze. Sunt reţele în vămuirea mărfurilor din Portul Constanţa, în obţinerea şi decontarea fondurilor europene şi în orice sistem coordonat politic. Deficitul devine greu de ţinut în frâu, febra se vede în inflaţie şi curs, nu mai rămân economii pentru investiţii şi astfel se blochează creşterea economică. Economia va deveni tema principală pentru electoratul din România. Sleiţi de politică, oamenii vor motoare de creştere. Viteza este esenţială, iar lipsa voinţei politice cam începe să devină act antinaţional.